Ce este dislexia?

Dislexia este mai mult decât o problemă de citire

Dislexia de dezvoltare este cea mai frecventă tulburare de învățare și afectează undeva între 5-10% din populație, cu unele estimări de până la 17%.

Este o tulburare de învățare bazată pe limbaj. Contrar credinței populare, indicatorul central al dislexiei nu este inversarea literelor; mai degrabă este o dificultate în interpretarea componentelor sonore (fonologice) ale limbii noastre. Pe acest site dorim să aveți o înțelegere solidă a dislexiei, așa că va trebui să devenim oarecum tehnici; cu toate acestea, dacă nu sunteți siguri de vreun termen (sau termeni), vă rugăm să consultați glosarul nostru. Și, puteți oricând să ne contactați la [email protected] cu întrebări.

Abilitățile fonologice se referă la abilitatea dumneavoastră de a identifica (sau percepe) și de a manipula (în capul dumneavoastră, ca să spunem așa) unitățile sonore individuale care alcătuiesc cuvintele limbii noastre. Aceste abilități stau la baza învățării cititului și ortografiei; o dificultate în acest sens poate cauza probleme de citire și de ortografie. Câteva exemple de sarcini fonologice pe care le dăm atunci când testăm pentru dislexie sunt:

• Ce rimează cu pisică? „liliac, preș, șobolan”. Un semn timpuriu al dislexiei este dificultatea unui copil de a învăța să rimeze. De multe ori acești copii nu vor să se joace jocuri cu rime.
• Spune „nisip” fără să spui /s/ – „și”. Dislexicii pot avea probleme în a separa sunetele sau silabele individuale ale unui cuvânt unele de altele.
• Câte sunete sunt în sanie? Aceasta este o întrebare înșelătoare! Există doar 3 sunete în sanie – s, l și a lung, cu acel a lung reprezentat de 4 litere!”

Poate că vi s-au părut ușoare, dar pentru un copil mic pot fi foarte dificile. Puteți vedea de ce învățarea cititului și a ortografiei poate fi atât de dificilă; există mult mai mult decât litere pe o pagină.

În plus față de componenta de conștientizare fonologică a dislexiei, persoanele cu dislexie pot avea, de asemenea, dificultăți în ceea ce privește reamintirea rapidă a literelor și a cuvintelor, denumită numire automată rapidă (RAN). Capacitatea noastră de a reaminti rapid cuvintele contribuie la capacitatea noastră de a identifica rapid cuvintele atunci când citim și de a citi fluent (sau fără probleme și fără efort). Dificultățile în ceea ce privește RAN și citirea fluentă pot afecta, în parte, înțelegerea lecturii, deoarece atunci când este dificil să citim și citim încet și laborios, uităm ceea ce am citit. Și astfel, trebuie să ne întoarcem și să recitim, ceea ce adaugă o altă problemă – o plângere frecventă a dislexicilor este că le ia mai mult timp să citească decât colegilor lor nedislexici. Automatizarea (a fi capabil să citești eficient) este foarte importantă pentru a înțelege mesajul, indiferent de ceea ce citești.

Indivizii cu dislexie pot avea, de asemenea, dificultăți cu abilitățile motorii fine (și, prin urmare, scrierea poate fi dificilă), matematica, memoria, abilitățile de organizare, abilitățile de studiu, stima de sine și activitățile din viața de zi cu zi.

Definiția actuală a dislexiei în literatura de specialitate: „Dislexia este o tulburare specifică de învățare care este de origine neurobiologică. Se caracterizează prin dificultăți în recunoașterea corectă și/sau fluentă a cuvintelor și prin abilități slabe de ortografie și decodare. Aceste dificultăți rezultă, de obicei, dintr-un deficit în componenta fonologică a limbajului care este adesea neașteptat în raport cu alte abilități cognitive și cu furnizarea unei instruiri eficiente la clasă. Consecințele secundare pot include probleme de înțelegere a lecturii și o experiență redusă de lectură care poate împiedica creșterea vocabularului și a cunoștințelor de bază” (Lyon, Shaywitz, & Shaywitz, 2003, Annals of Dyslexia, p. 2).

Ceea mai importantă pentru definiția dislexiei este faptul că dificultatea de citire este „neașteptată în raport cu alte abilități cognitive”. Persoanele inteligente și deștepte care au dificultăți în a învăța să citească, să scrie și să ortografieze pot fi dislexice. Ca preșcolari, acești copii par să se dezvolte în același ritm ca și ceilalți copii. Apoi, ei încep școala. Când se confruntă cu învățarea cititului și ortografiei, totul se schimbă.

Dislexia nu înseamnă inteligență scăzută; de fapt, indivizii dislexici pot fi destul de inteligenți. Cercetările au arătat că creierul individului dislexic este conectat diferit – și acesta nu este un lucru rău! Mulți dislexici au abilități puternice și în alte domenii decât cititul. Nepotrivirea izbitoare dintre capacitățile lor în alte domenii decât cititul și incapacitatea lor de a învăța să citească în același ritm ca și colegii lor poate fi un semnal de alarmă. Vestea bună este că, cu o instruire sistematică și explicită, aceste persoane pot învăța și chiar învață să citească, să scrie și să ortografieze.

Există multe povești pe acest site web despre adulți de succes care s-au luptat inițial cu cititul. Cu o remediere concepută strategic, care include instruire sistematică și explicită, sprijin și o atitudine pozitivă, dislexicii învață să citească, să silabisească și să scrie; continuă să meargă la facultate și duc o viață productivă, împlinită și chiar extraordinară. Și dumneavoastră puteți face acest lucru! Succesul începe aici!

.