Această rubrică abordează două aspecte importante ale studiilor clinice în psihiatrie. Placebo este frecvent prezentat în mod eronat de către mass-media ca reprezentând nimic. De fapt, placebo reprezintă totul, cu excepția tratamentului experimental. Aceasta este o distincție importantă. Cea de-a doua este conceptul de rată de răspuns/remisiune specifică medicamentului. În timp ce producătorii citează frecvent rata generală de răspuns/remisiune observată în grupul tratat cu medicamentul lor în cadrul studiilor clinice, aceasta nu este adevărata rată atribuită în mod specific medicamentului. În schimb, aceasta reprezintă rata combinată datorată atât medicamentului, cât și aspectelor terapeutice nemedicamentoase (sau „placebo”) din cadrul studiului. Pentru a determina rata de răspuns/remisiune specifică medicamentului, rata de răspuns/remisiune placebo trebuie să fie scăzută din rata globală de răspuns/remisiune observată în grupul tratat cu medicamentul. Acest lucru se datorează faptului că grupul tratat cu medicamentul primește atât beneficiile terapeutice ale medicamentului, cât și toate beneficiile terapeutice nemedicamentoase ale studiului (și anume, condiția „placebo”). Privit din această perspectivă, doar aproximativ unul din patru pacienți cu depresie majoră răspunde în mod specific fie la inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, fie la inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei-norepinefrinei. Aceste principii sunt importante dacă vrem să punem în perspectivă controversa recentă privind eficacitatea tratamentului antidepresiv modern. Problema critică nu este cât de bune sunt medicamentele, ci mai degrabă cât de grave sunt bolile noastre. Atunci când se evaluează antidepresivele actuale, problema principală nu este câți pacienți cu depresie majoră tratează, ci mai degrabă cât de bine îi tratează pe pacienții pe care îi tratează. Studiul STAR*D (Sequenced Treatment Alternatives to Relief Depression) a documentat în mod clar faptul că aproximativ 40% dintre pacienții cu depresie majoră nu răspund la antidepresivele existente. Această constatare este în concordanță cu conceptul conform căruia există probabil multe forme de boală depresivă, dintre care doar o parte răspund la medicamentele care acționează prin intermediul efectelor asupra aminelor biogene.