Prezentare pacient
O fetiță de 14 luni a venit la clinică pentru vizita de supraveghere a stării de sănătate și a fost găsită sănătoasă și corespunzătoare din punct de vedere al dezvoltării. Ea bea 16 uncii de lapte integral/zi și mânca alimente de masă. Familia primea asistență prin programe alimentare federale. Laboratoarele de screening au arătat un test de plumb normal, precum și o hemoglobină de 11,0 g/dl și un hematocrit de 31%. Medicul pediatru a decis să o trateze cu fier din cauza hematocritului scăzut, în ciuda hemoglobinei normale, din cauza factorilor de risc social pentru anemia prin deficit de fier. Pacienta a fost revăzută 6 săptămâni mai târziu de către un alt pediatru din cadrul cabinetului, care a obținut laboratoare suplimentare, inclusiv o hemogramă completă și studii de fier, care au fost în concordanță cu anemia feriprivă. A avut loc o discuție cu privire la momentul începerii tratamentului empiric cu fier și la cantitatea de fier cu care să fie tratat, ambii pediatri discutând meritele diferitelor opțiuni. În timpul conversației, unul l-a întrebat pe celălalt: „Ce este mai precis, hemoglobina sau hematocritul?”. Amândoi nu au știut răspunsul la întrebarea specifică.
Discuție
Fierul este un nutrient esențial necesar pentru transportul, stocarea și utilizarea oxigenului. Există 3 stadii de insuficiență de fier în organism care formează un continuum. Carența de fier (ID) reprezintă absența depozitelor de fier măsurabile și reprezintă primul stadiu. Al doilea este eritropoieza cu deficit de fier, care reprezintă un aport scăzut de fier, dar fără anemie, iar al treilea stadiu este anemia feriprivă (IDA), în care concentrația de hemoglobină scade sub pragul normal pentru vârstă și sex. IDA răspunde la tratamentul cu suplimentarea cu fier cu cel puțin 10 g/l în hemoglobină sau 3% în hematocrit după 1 sau 2 luni de suplimentație.
ID și IDA sunt frecvente în toate țările din lume și sunt cunoscute ca fiind responsabile de afectarea dezvoltării motorii și cognitive, precum și de afectarea creșterii fizice. Deficitul de fier nu este singura cauză de anemie. Alte cauze frecvente includ deficiența de vitamina A, de acid folic, de vitamina B12 și de riboflavină. Bolile infecțioase, cum ar fi malaria sau afecțiunile moștenite care afectează producția de globule roșii, cum ar fi alfa- sau beta-talasemia, cauzează, de asemenea, anemie.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, „statusul de fier poate fi determinat prin mai multe teste bine stabilite, în plus față de măsurarea hemoglobinei sau a hematocritului. Din păcate, însă, nu există un singur test standard pentru a evalua deficitul de fier fără anemie. Utilizarea mai multor teste depășește doar parțial limitarea unui singur test… și nu reprezintă o opțiune în mediile cu resurse reduse.” Variația rezultatelor la multe dintre testele utilizate este relativ mare, inclusiv la hemoglobină și hematocrit. Atunci când se aplică metode statistice arbitrare la o populație (adesea cu 2 deviații standard sub valoarea normativă), va exista un număr de indivizi sănătoși care vor fi determinați în mod eronat ca fiind ID sau având IDA.
Pentru o trecere în revistă a efectelor secundare potențiale ale terapiei cu fier, faceți clic aici.
Pentru o trecere în revistă a anemiei prin deficit de fier și a intoxicației cu plumb, faceți clic aici.
Pentru o trecere în revistă a cauzelor de anemie care nu se corectează, faceți clic aici.
Punct de învățare
Organizația Mondială a Sănătății are recomandări pentru evaluarea statusului de fier în funcție de disponibilitatea resurselor în țară (a se vedea tabelul 5 din prima referință de mai jos). Hemoglobina sau hematocritul în țările cu resurse intermediare sau adecvate sunt teste care sunt recomandate. În țările cu resurse insuficiente, se recomandă examinarea clinică. Totuși, atât hemoglobina, cât și hematocritul sunt indicatori tardivi ai ID și IDA. Academia Americană de Pediatrie recomandă un screening universal folosind concentrațiile de hemoglobină și evaluarea factorilor de risc.
Hemoglobina este bine standardizată și probabil cea mai utilizată măsurătoare pentru screening și indicatori de tratament inițial pentru ID sau IDA. Concentrațiile de hemoglobină sunt afectate de măsurarea masei globulelor roșii și a volumului plasmatic. Valoarea normativă se modifică pe baza vârstei, altitudinii deasupra nivelului mării, etniei, sexului, stării de graviditate și chiar a unor modificări care sunt sezoniere. Deoarece hemoglobina este afectată de volumul plasmatic, metodele de prelevare a probelor capilare pot afecta rezultatele. Pentru probele capilare trebuie să se înțepe degetul sau călcâiul și să se folosească sângele care curge spontan pentru probă.
Hematocritul este o măsurătoare a volumului de celule ambalate și este un test efectuat în mod obișnuit. Este simplu de efectuat și există o largă disponibilitate a echipamentului necesar, dar nu are niciun avantaj în comparație cu măsurarea hemoglobinei.
Există alte teste care pot fi utilizate pentru a ajuta la determinarea ID și IDA. Feritina serică este considerată cel mai specific test care corelează cu rezervele relative de fier total corporale. Protoprofirina din eritrocite este precursorul hemului. Aceasta este afectată de otrăvirea cu plumb, de infecții și de alte forme de anemie. Este un test bun odată ce nivelurile de feritină scad sub valorile limită care indică un aport tisular inadecvat. ID determină o creștere a nivelurilor de transferrină și a capacității totale de legare a fierului, precum și a saturației transferrinei, dar există o mare variație diurnă și, prin urmare, acestea nu sunt adesea utilizate independent. Volumul corpuscular mediu și hemoglobina corpusculară medie sunt cei mai sensibili doi indici ai globulelor roșii.
Întrebări pentru discuții suplimentare
1. Care este doza zilnică recomandată de fier pentru sugari și copii?
2. Ce teste pot/trebuie efectuate la urmărirea după tratamentul pentru suspiciunea de IDA?
3. Care sunt avantajele Hemocue® pentru determinarea concentrației hemoglobinei?
Cazuri înrudite
- Boală: Anemie
- Simptom/Prezentare: Anemie: Menținerea sănătății și prevenirea bolilor
- Specialitate: Anemie: Pediatrie generală | Hematologie
- Vârsta: Copil mic
Pentru a afla mai multe
Pentru a vedea articole de revizuire pediatrică pe această temă din ultimul an, verificați PubMed.
Informații de medicină bazată pe dovezi cu privire la acest subiect pot fi găsite la SearchingPediatrie.com, la National Guideline Clearinghouse și la Cochrane Database of Systematic Reviews.
Rețete de informare pentru pacienți pot fi găsite la MedlinePlus pentru aceste subiecte: Anemie și Fier.
Pentru a vedea articole de știri actuale pe această temă verificați Google News.
Pentru a vedea imagini legate de această temă verificați Google Images.
Pentru a vedea videoclipuri legate de această temă verificați YouTube Videos.
Organizația Mondială a Sănătății. Anemia feriprivă: evaluare, prevenire și control. A guide for programme managers Disponibil pe Internet la http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/66914/1/WHO_NHD_01.3.pdf
(rev. 2001, citat 10/6/14).
Lynch S. Indicatori ai stării de fier a populațiilor: parametrii globulelor roșii de la Organizația Mondială a Sănătății. Evaluarea stării de fier a populațiilor. Ediția a 2-a, inclusiv recenzii ale literaturii. Disponibil pe internet la http://www.who.int/nutrition/publications/micronutrients/anaemia_iron_deficiency/9789241596107_annex1.pdf?ua=1 (rev. 2007, citat 10/6/14).
Eden AN, Sandoval C. Iron deficiency in infants and toddlers in the United States. Pediatr Hematol Oncol. 2012 Nov;29(8):704-9.
Thompson J, Biggs BA, Pasricha SR.
Efectele suplimentării zilnice cu fier la copiii de 2 până la 5 ani: revizuire sistematică și meta-analiză. Pediatrics. 2013 Apr;131(4):739-53.
Baker RD, Greer FR. The Committee on Nutrition
Diagnosis and Prevention of Iron Deficiency and Iron-Deficiency Anemia in Infants and Young Children (0-3 Years of Age)
Pediatrics. 2014:126(5);1040 -1050 .
Competențe ACGME evidențiate de caz
1. Atunci când interacționează cu pacienții și familiile acestora, profesionistul din domeniul sănătății comunică eficient și dă dovadă de comportamente grijulii și respectuoase.
2. Sunt colectate informații esențiale și corecte despre pacienți.
3. Se iau decizii informate privind intervențiile diagnostice și terapeutice bazate pe informațiile și preferințele pacientului, pe dovezi științifice actualizate și pe judecata clinică.
7. Toate procedurile medicale și invazive considerate esențiale pentru domeniul de practică sunt efectuate cu competență.
8. Serviciile de asistență medicală care vizează prevenirea problemelor de sănătate sau menținerea sănătății sunt furnizate.
9. Îngrijirea centrată pe pacient este furnizată prin colaborarea cu profesioniștii din domeniul sănătății, inclusiv cu cei din alte discipline.
10. Se demonstrează o abordare investigativă și de gândire analitică a situației clinice.
11. Științele de bază și științele de susținere clinică adecvate disciplinei lor sunt cunoscute și aplicate.
12. Dovezile din studiile științifice legate de problemele de sănătate ale pacienților sunt localizate, apreciate și asimilate.
13. Informațiile despre alte populații de pacienți, în special despre populația mai mare din care este extras acest pacient, sunt obținute și utilizate.
14. Cunoașterea modelelor de studiu și a metodelor statistice de apreciere a studiilor clinice și a altor informații privind eficacitatea diagnostică și terapeutică este aplicată.
16. Învățarea studenților și a altor profesioniști din domeniul sănătății este facilitată.
20. Se demonstrează respect, compasiune și integritate; o receptivitate la nevoile pacienților și ale societății care depășește interesul propriu; responsabilitate față de pacienți, societate și profesie; și un angajament față de excelență și dezvoltare profesională continuă.
Autor
Donna M. D’Alessandro, MD
Profesor de pediatrie, University of Iowa Children’s Hospital
Lasă un răspuns