Cătină, arbust fructifer din emisfera nordică, frecvent încadrat în genul Ribes, împreună cu coacăzul, în familia Grossulariaceae; unele sisteme taxonomice atribuie exclusiv cătinei numele generic Grossularia. Arbuștii de cătină sunt spinoși și produc flori de culoare verzuie până la roz verzui, în ciorchini de două sau trei flori. Boabele ovale sunt albe, roșii, galbene sau verzi, cu o suprafață înțepătoare, păroasă sau netedă.
Gălbenelele sunt extrem de rezistente și sunt cultivate aproape până la nord de Cercul Arctic. Ele se dezvoltă în soluri argiloase grele și umede, în climatul rece și umed. Este nevoie de un frunziș bun pentru a proteja boabele de Soare. Coacăzul poate rezista la neglijență, dar răspunde cu ușurință la o bună îngrijire, inclusiv la îngrășăminte cu potasiu sau gunoi de grajd, la o tăiere intensă și la pulverizare în stare latentă pentru a controla coaja și mucegaiul. Plantele noi sunt cultivate din butași.
Arbuștii rezistă bine între 10 și 20 de ani. Pintenii de doi-trei ani produc cele mai bune fructe de pădure. Fructele acrișoare se consumă coapte și sunt adesea transformate în jeleuri, conserve, plăcinte și alte deserturi sau vin. Sute de soiuri sunt cultivate în nordul Europei, multe dintre ele interplantate în livezile de fructe. Coacăzele englezești (R. uva-crispa), denumite popular grossularia, sunt originare din Lumea Veche și au fost cultivate de mult timp pentru fructe. În Europa, coacăzele cultivate cu fructe mari s-au naturalizat. Grossularia nu prosperă în Statele Unite, deoarece este sensibilă la mucegai și rugină. Deoarece oferă o gazdă alternativă pentru rugina veziculoasă a pinului alb, este ilegală cultivarea grossulariilor în unele state în care pinul alb este o resursă importantă. Cea mai utilă specie autohtonă nord-americană este coacăzul neted Ribes hirtellum, care se găsește în stare sălbatică pe întreg teritoriul Statelor Unite; soiurile îmbunătățite sunt cultivate pe scară largă.
.
Lasă un răspuns