24 ianuarie 2018

de Marlowe Hood

Siluetele arată Mesohippus primigenium, un strămoș timpuriu al calului modern care a trăit acum 40 de milioane de ani și despre care se credea anterior că avea trei degete, și calul modern. Fotografii ale oaselor mâinilor ambelor animale apar alături de randări ale identităților de degete propuse de cercetători. Cercetătorii susțin că degetele lipsă unu și cinci sunt exprimate parțial pe suprafețele degetelor de la degetele laterale (prezentate în roșu/albastru). În timp ce calul este descris ca fiind monodactil, cu un singur deget complet, cercetătorii demonstrează că degetele doi și patru sunt exprimate sub forma oaselor splinei și a broaștei (căptușeala piciorului), așa cum se arată în galben/verde. Degetele lipsă unu și cinci sunt exprimate sub forma crestelor de pe oasele splinei și a cartilajelor copitei, așa cum se arată în zonele inferioare roșii/albastre. Credit: NYITCOM

Seabiscuit, Secretariat și fiecare cioroi care a tras vreodată un plug aveau câte cinci degete la fiecare picior, spune un studiu publicat miercuri care calcă în picioare ideea conform căreia caii moderni au doar un singur deget.

Cercetătorii au presupus mult timp că caii, zebrele și alte ecvidee și-au pierdut treptat degetele de-a lungul milioanelor de ani de evoluție până când tot ce a rămas – unic printre mamifere – a fost un deget mare și mijlociu care se termina într-o copită.

Această presupunere este cel puțin parțial greșită, potrivit studiului, publicat în revista Royal Society Open Science.

„Noi aducem dovezi că degetele „lipsă” sunt de fapt încă prezente”, a declarat pentru AFP autorul principal Nikos Solounias, profesor la Institutul de Tehnologie din New York.

„Toate cele cinci degete au fuzionat pentru a forma membrul anterior compact cu copite pe care îl cunoaștem astăzi”, a spus el, comparându-l cu o lalea care nu se deschide niciodată.

Degetele fantomă nu sunt vizibile cu ochiul liber, dar o examinare a oaselor, a fosilelor și a arterelor din embrioni a dezvăluit urme ale degetelor despre care se credea că au dispărut în timp, a declarat el pentru AFP.

Științii sunt de acord că oamenii, caii și alte mamifere sunt descendenți ai unui strămoș comun, îndepărtat, cu cinci degete la fiecare membru.

Dar atunci când pădurile subtropicale au făcut loc, în urmă cu aproximativ 35 de milioane de ani, savanelor cu sol dur și compact, anatomia cailor ghemuiți, cu trei și patru degete, s-a adaptat.

„Copitele și picioarele lungi au ajutat caii să alerge mai departe și mai repede în preeria deschisă, ajutându-i să fugă de prădători și să găsească iarbă proaspătă pentru pășunat”, a explicat Muzeul American de Istorie Naturală.

În urmă cu aproximativ nouă milioane de ani, ecvideele care se hrăneau în pădure au cedat în cea mai mare parte locul unor ierbivore care se hrăneau cu iarbă și al căror deget central se transformase într-un os lung deasupra copitei, cunoscut sub numele de metacarpian.

Câțiva oameni de știință recunosc că micile atele de pe marginile exterioare ale metacarpianului la caii moderni sunt rămășițe ale celui de-al doilea și al patrulea deget, dar susțin că echivalentul degetului mic și al degetului mare – degetul 1 și 5 – au dispărut în întregime.

Dar o privire mai atentă la structura osoasă la caii moderni a scos la iveală creste pe partea din spate a atelelor care corespund acestor degete cele mai exterioare, susține studiul.

Cercetătorii au urmărit, de asemenea, metamorfoza treptată a membrelor ecvine de-a lungul a 55 de milioane de ani de evoluție, arătând că degetele au fuzionat.

Chiar și mai revelator, disecțiile cailor fetali și adulți au scos la iveală o rețea neurovasculară în concordanță cu cinci degete, nu unul.

„Dacă există cinci degete, ar trebui să existe 10 nervi primari și 10 artere – exact ceea ce am găsit”, a spus Solounias.

„Sugerăm o nouă paradigmă în care evoluția membrelor calului se formează prin remodelare, nu prin pierdere”, a spus Solounias.

Mai multe informații: The evolution and anatomy of the horse manus with an emphasis on digit reduction, Royal Society Open Science, rsos.royalsocietypublishing.or … /10.1098/rsos.171782

Informații despre jurnal: Royal Society Open Science

.