Maria și Don au suferit amândoi eșecuri semnificative în carieră atunci când implementările lor ERP au mers groaznic de prost. Amândoi au intrat în picaj. Erau triști, indeciși și plini de anxietate în legătură cu ceea ce nu a mers bine și cu viitorul. Pentru Maria, starea de spirit a fost trecătoare. După câteva săptămâni, ea și-a spus: „Nu eu sunt singura responsabilă pentru implementare; echipa și organizația trec prin niște momente dificile. Sunt bună în ceea ce fac și va exista o oportunitate pentru mine de a îndrepta lucrurile sau, dacă nu, de a merge mai departe în altă parte”. Și-a actualizat CV-ul în timp ce, în același timp, lucra pentru a găsi o soluție la problemă. A mers la mai multe interviuri și chiar i s-a oferit un alt post, dar a ales să rămână, cu asigurări reînnoite din partea directorilor săi că va sprijini pe deplin proiectul. Don, în schimb, a intrat într-o spirală de deznădejde. „Am eșuat pentru că nu pot performa sub presiune”, a gândit el. „Nu sunt făcut pentru acest tip de muncă. Nu voi mai fi privit niciodată ca un lider și nu voi mai putea obține un alt loc de muncă.” Temerile sale au fost întărite atunci când, în cele din urmă, a fost concediat. Nici măcar nu și-a căutat un alt loc de muncă atunci când a văzut că avea zilele numărate la instituția sa. A sfârșit prin a se muta înapoi la părinții săi.

Maria și Don sunt extrem de opuși în ceea ce privește reacția lor la eșec. Oamenii ca Maria își revin după o scurtă perioadă în care se simt deprimați. În decurs de un an, multe dintre aceste tipuri de persoane au crescut datorită experienței. Cu toate acestea, persoanele ca Don trec de la tristețe la depresie și la o teamă paralizantă de viitor. Cu toate acestea, după cum știm cu toții, eșecul este o parte inevitabilă a locului de muncă. Oamenii ca Don sunt aproape sigur că își vor vedea cariera blocată, iar organizațiile care sunt pline de astfel de personal sunt condamnate atunci când se confruntă cu vremuri grele. Oamenii ca Maria sunt cei care se ridică în vârf și pe care organizațiile trebuie să îi recruteze și să îi păstreze pentru a reuși. Care este diferența dintre perspectivele lor? Răspunsul este reziliența.

Ce este reziliența și de ce este importantă

Reziliența este abilitatea de a rezista, de a-și reveni și de a-și reveni în mijlocul stresului, haosului și circumstanțelor în continuă schimbare. Persoanele reziliente nu stau cu gândul la eșec, ci mai degrabă recunosc situația, învață din greșeli și merg mai departe. Vestea bună este că reziliența este o abilitate care poate fi învățată și îmbunătățită prin practică.

Pentru a fi un lider eficient, mai întâi trebuie să fii un manager eficient al tău însuți. Trebuie să fii capabil să rămâi concentrat, productiv și energic, în ciuda haosului și a schimbărilor inevitabile care se învârt în jurul tău. În plus, trebuie să vă ajutați echipa să facă același lucru pentru ca toată lumea, precum și organizația, să reușească și să prospere.

Psihologul Susan Kobasa identifică trei trăsături principale care caracterizează mentalitatea oamenilor rezilienți:

  • Provocare. Persoanele reziliente au obiceiul de a privi stresul ca pe o provocare pe care trebuie să o depășească, iar acest lucru le motivează să abordeze cauzele stresului lor în mod pozitiv. Această abordare activă poate fi pusă în contrast cu o abordare mai frecventă, în care stresul este privit ca o forță nefericită sau chiar paralizantă care copleșește mai degrabă decât motivează.
  • Controlul personal. În general, persoanele reziliente au tendința de a accepta provocările și de a se strădui să le depășească și chiar să le stăpânească. Chiar și atunci când o situație nu poate fi controlată, persoanele reziliente se străduiesc să găsească ce posibilități există și să le urmărească. De exemplu, atunci când se confruntă cu pierderea locului de muncă, o persoană rezilientă ar profita de oportunitățile de explorare a unor noi opțiuni de angajare, în loc să devină deprimată și demoralizată. Amintiți-vă cum a reacționat Maria la eșecul implementării ERP.
  • Angajament. O parte a motivului pentru care persoanele reziliente persistă în eforturile lor de adaptare se datorează faptului că sunt angajate într-o perspectivă activă și angajată față de provocări, ceea ce le motivează să încerce în mod activ să influențeze mediul înconjurător și să persevereze chiar și atunci când încercările lor nu par să dea rezultate. Persoanele reziliente sunt dedicate găsirii acelui sens – spre a adopta o abordare activă, de rezolvare a problemelor în situații.

În The Resiliency Advantage, Al Siebert scrie că „persoanele foarte reziliente sunt flexibile, se adaptează rapid la noi circumstanțe și prosperă în schimbare constantă. Cel mai important, ei se așteaptă să își revină și au încredere că o vor face. Ei au abilitatea de a crea noroc din circumstanțe pe care mulți alții le consideră ghinioniste”. Cu alte cuvinte, aceste tipuri de oameni rămân pozitivi și pot face față cu bine unor niveluri ridicate de schimbare continuă și perturbatoare, fiind flexibili și găsind un nou mod de lucru atunci când modul vechi sau actual nu mai este posibil.

Emoțiile negative, cum ar fi frica, furia, anxietatea, anxietatea, suferința, neputința și lipsa de speranță, vă diminuează capacitatea de a rezolva problemele și vă slăbesc reziliența. Astfel de emoții se transferă la personalul dumneavoastră și îi doboară și pe ei. În plus, temerile și grijile constante vă slăbesc sistemul imunitar și vă cresc vulnerabilitatea la boli. Chiar dacă organizația pentru care lucrați este instabilă din cauză că directorii și administratorii nu pot gestiona schimbările rapide, este posibil să găsiți modalități de a face față presiunii și de a continua să vă reveniți fără a avea atacuri de anxietate, fără a vă scufunda în deznădejde sau fără a acționa în moduri disfuncționale.

Ar fi ideal să puteți reduce stresul în întregime – fie că este vorba de volumul de muncă sau de așteptările nerealiste de la administratori sau de la propria persoană. Cu toate acestea, în absența acestui vis imposibil, liderii își pot ajuta personalul să devină mai rezistent în fața stresului, minimizând în același timp impactul asupra bunăstării lor emoționale, mentale și fizice. Deși nu putem deveni impenetrabili la stres, putem învăța modalități de a ne adapta și de a face față mediilor stresante.

Modalități de a vă gestiona și de a vă consolida reziliența

Reziliența, la fel ca un mușchi sănătos, trebuie să fie exersată în mod regulat pentru a funcționa bine. Mai jos sunt câteva sfaturi de condiționare pentru dezvoltarea rezilienței.

  • Construiți și mențineți conexiuni. Este important să aveți relații bune și apropiate cu membrii familiei, cu prietenii sau cu alte persoane. Acceptarea ajutorului și a sprijinului din partea celor cărora le pasă de dumneavoastră și care vă vor asculta vă întărește reziliența. Faptul de a fi empatic și plin de compasiune față de ceilalți vă întărește, de asemenea, reziliența prin faptul că vă aflați în rolul de ajutor. A vedea lumea din punctul de vedere al altcuiva este deopotrivă puternic și umilitor și are un efect pozitiv asupra rezilienței.
  • Evitați să vedeți crizele ca pe niște probleme insurmontabile. Nu putem schimba faptul că se întâmplă lucruri extrem de stresante, dar putem schimba modul în care interpretăm și răspundem la aceste evenimente. Experimentați privind dincolo de situația prezentă pentru a vă imagina cum s-ar putea îmbunătăți circumstanțele viitoare.
  • Păstrați lucrurile în perspectivă. Chiar și atunci când vă confruntați cu evenimente foarte provocatoare, încercați să considerați situația stresantă într-un context mai larg și încercați să păstrați o perspectivă pe termen lung. Evitați să scoateți evenimentul din proporții, ceea ce nu numai că este ușor de făcut, dar este și mai dificil de recuperat pentru dumneavoastră și echipa dumneavoastră. Fiți un model de rol calm și ferm, care se concentrează asupra faptelor și evită reactivitatea emoțională.
  • Acceptați că schimbarea face parte din muncă (și din viață). Este posibil ca anumite obiective să nu mai poată fi atinse din cauza unor obstacole insurmontabile sau a unei schimbări în direcția organizațională. Acceptarea circumstanțelor care nu pot fi schimbate vă poate ajuta să vă concentrați asupra lucrurilor pe care le puteți modifica.
  • Dezvoltați și cultivați o viziune pozitivă despre dumneavoastră. Dezvoltați-vă încrederea în sine – în capacitatea dumneavoastră de a rezolva problemele – și aveți încredere în instinctele dumneavoastră. Faptul de a rămâne echilibrat sub presiune este un model puternic și afirmativ pentru personalul dumneavoastră.
  • Mișcați-vă spre obiectivele dumneavoastră. Elaborați niște obiective realiste. Faceți ceva în mod regulat – chiar dacă pare o realizare mică – care vă permite să vă îndreptați spre aceste obiective. În loc să vă concentrați asupra sarcinilor care par irealizabile, întrebați-vă: „Care este un lucru pe care știu că îl pot realiza astăzi și care mă ajută să mă mișc în direcția în care vreau să merg?”
  • Luați măsuri decisive. Abordați situațiile adverse cât mai curând posibil. Acționați decisiv în loc să vă detașați complet de probleme și stres și să vă doriți ca acestea să dispară. Evitarea se întâmplă mult prea des la locul de muncă și creează un mediu omniprezent demoralizator pentru personal care este dificil de rectificat.
  • Păstrați-vă simțul umorului. Râsul în fața adversității poate fi un mare eliberator de stres și vă ajută să vă mențineți echipa unită. Umorul reduce tensiunea la niveluri mai ușor de gestionat, ceea ce este deosebit de important în situații de stres constant. De asemenea, vă ajută pe dvs. și echipa dvs. să vă reveniți și să continuați atunci când lucrurile sunt dificile.
  • Păstrați canalele de comunicare deschise și dinamice. Asigurați-vă că comunicați inițiativele de schimbare tuturor, în special persoanelor care sunt rezistente sau care se tem de schimbare. O comunicare clară și consecventă vă ajută, de asemenea, să vă mențineți pe dvs. și echipa dvs. motivați pentru lungul drum al inițiativelor de schimbare și al schimbării priorităților.
  • Mențineți o perspectivă plină de speranță. O perspectivă optimistă ne permite să ne așteptăm ca lucrurile bune să se întâmple în viața noastră. Deși poate suna banal, străduiți-vă să vizualizați ceea ce vă doriți, mai degrabă decât să vă îngrijorați de ceea ce vă temeți.
  • Aveți grijă de dumneavoastră. Acordați atenție propriilor nevoi și sentimente. Angajați-vă în activități care vă plac și pe care le găsiți relaxante. Faceți exerciții fizice în mod regulat, chiar dacă este vorba doar de o plimbare de 10 minute în mijlocul zilei de lucru. Practicarea îngrijirii de sine vă menține mintea și corpul în condiția de a face față situațiilor care necesită reziliență.

Concluzie

Îmbunătățirea rezistenței mentale, evidențierea și perfecționarea punctelor forte și încurajarea unor relații puternice sunt competențe de bază pentru orice manager și lider de succes. Programele de dezvoltare a conducerii abordează adesea aceste abilități, dar liderul cu adevărat de succes este cel care recunoaște importanța dezvoltării abilităților de reziliență, astfel încât oamenii să poată înflori mai degrabă decât să se clatine atunci când se confruntă cu eșecuri și piedici. Managerii și liderii pot schimba cultura organizațiilor lor pentru a se concentra pe aspectele pozitive în loc de cele negative și, astfel, pot transforma pesimiștii pesimiști, precum Don, în oameni de acțiune optimiști, precum Maria. Este nevoie de timp, atenție și practică pentru a construi reziliența, dar rezultatele pozitive pe termen lung merită efortul.

Joan F. Cheverie este director de dezvoltare profesională la EDUCAUSE.