Bruxism și tulburări temporo-mandibulare

Articulația temporo-mandibulară

Bruxismul este o încleștare sau un scrâșnire anormală a dinților, fie în timpul stării de veghe, fie în timpul somnului. Bruxismul poate juca un rol în tulburările temporomandibulare (TMD), deși legătura exactă este neclară. O serie de studii au arătat o relație puternică între bruxism și TMD. Manfredini a analizat 212 pacienți cu un diagnostic de TMD și a constatat bruxism la 87,5% dintre pacienții cu dureri miofasciale cu deplasare de disc și la 68,9% dintre pacienții cu dureri miofasciale fără deplasare de disc. O analiză a literaturii de specialitate din 46 de lucrări nu a arătat, totuși, o legătură cauzală între cele două. Relația este complexă și se poate ca bruxismul să ducă la simptome de TMD sau ca cele două să coexiste.

Ce cauzează bruxismul?

Bruxismul poate apărea în timpul somnului și în stare de veghe. Se crede că bruxismul treaz este legat de factori psihosociali precum stresul, anxietatea și depresia. Obiceiuri cum ar fi roaderea unghiilor, mestecatul creionului, contracararea maxilarului și mușcarea limbii sau a obrajilor sunt, de asemenea, considerate a fi forme de bruxism treaz.

Se credea cândva că bruxismul în timpul somnului este legat de aceiași factori psihosociali, însă cercetările actuale nu susțin acest lucru. Acum se crede că factorii centrali sunt cauza cea mai probabilă a bruxismului în somn. Se crede că bruxismul de somn, cunoscut și sub numele de parafuncție sau parasomnie, este legat de microarticulațiile din timpul ciclului de somn. În timpul ciclului nostru normal de somn avem reactivări ale creierului care ne permit să devenim mai conștienți de ceea ce ne înconjoară fără să ne trezim efectiv. Aceste reactivări sunt cunoscute sub numele de micro-reactivări și permit corpului nostru să reajusteze temperatura, ritmul cardiac și ritmul respirator și să ne trezească în cazul în care este percepută vreo amenințare. Aceste treziri au loc, de obicei, o dată sau de două ori pe minut și durează doar câteva secunde. Un studiu care a folosit EEG a constatat că persoanele care fac bruxism în somn au un număr semnificativ mai mare de treziri în somn decât cele care nu fac bruxism. Aceste treziri suplimentare au fost mai frecvente în timpul somnului non-REM și majoritatea episoadelor de bruxism au avut loc, de asemenea, în timpul somnului non-REM. Studiul a constatat, de asemenea, că ritmul cardiac a crescut în timpul unui episod de bruxism. Se crede că creșterea frecvenței cardiace cauzată de un număr excesiv de micro-treziri provoacă o creștere a activității neuronale, care, la rândul ei, stimulează neuronii motori, ceea ce duce la contracția ritmică a mușchilor masticatori și la bruxism. Interesant este faptul că s-a constatat că aproximativ 60% dintre cei care nu fac bruxism au, de asemenea, contracție ritmică a mușchilor masticației, dar fără contact dentar. Se estimează că până la 20% din populație bruxează, iar dintre aceștia până la 20% au simptome de TMD. Majoritatea episoadelor de bruxism au loc în decubit dorsal și sunt mai frecvente la cei cu apnee în somn, tulburări de somn și la somnambuli. Bruxismul devine mai puțin frecvent odată cu vârsta.

Simptomele bruxismului

Mulți pacienți nu sunt conștienți de faptul că strâng sau macină, în special dacă au bruxism în somn. Următoarele simptome pot indica bruxism.

– Plângerea partenerului de somn de scrâșnire a dinților.
– Trezirea cu dinții încleștați.
– Trezirea cu sensibilitate și restricție la nivelul mușchilor masticației.
– Trezirea cu sensibilitate dentară sau gingivală.
– Indentații în interiorul obrajilor sau pe marginile limbii.
– Hipertrofia mușchilor maseter.
– Uzura dentară excesivă, inclusiv slăbirea sau fracturarea dinților.
– Pocnituri sau blocaje ale ATM, dureri ale ATM, dureri de cap.
– Sforăitul poate fi un indicator al bruxismului în somn.

Managementul bruxismului

Managementul bruxismului care este legat de simptomele TMD necesită, de obicei, o abordare multifactorială.

Fizioterapie – Regiunea temporo-mandibulară, coloana cervicală și postura pacientului trebuie să fie evaluate cu acuratețe. (Pentru mai multe informații, consultați Tulburări temporo-mandibulare.) Pacienții nu vor oferi întotdeauna informații despre bruxism, astfel încât este important să chestionați în mod specific pacientul cu privire la încleștare sau măcinare. Un studiu a analizat două grupuri de pacienți cu TMD. Un grup de 163 de pacienți, a fost întrebat în mod specific despre bruxism. Celălalt grup, format din 200 de pacienți, nu a fost întrebat în mod specific despre bruxism (auto-raportare). Doar 20,5 % din grupul care s-a autodenunțat au raportat bruxism, în timp ce 65 % din celălalt grup au raportat bruxism atunci când au fost întrebați în mod specific. „Este esențial să se întrebe în mod specific despre bruxism. Pacienții sunt mai predispuși să raporteze bruxismul atunci când sunt întrebați în mod specific despre el. Este important să încorporați acest lucru ca parte a unei evaluări TMD.”

Educația pacientului – Dacă bruxismul pacientului apare în timpul zilei, atunci este nevoie de educație și consiliere pentru a ajuta la schimbarea obiceiurilor, cum ar fi roaderea unghiilor, mestecarea creionului și încleștarea maxilarului. Ajutarea pacienților să identifice și să abordeze factorii de stres din viața lor de zi cu zi poate fi utilă. În unele cazuri, pacienții pot beneficia de terapie de relaxare, antrenamente și exerciții de respirație. Orientarea către un psiholog poate fi de ajutor pentru unii pacienți.

Higiena somnului – Educația cu privire la o bună igienă a somnului poate fi, de asemenea, utilă. Pacienții ar trebui sfătuiți să evite mesele mari, alcoolul și cofeina în decurs de trei ore înainte de culcare și să își îmbunătățească mediul de somn prin asigurarea unei lumini slabe sau inexistente, a unui zgomot minim, fără animale de companie sau copii în dormitor atunci când dorm și să încerce să se culce și să se trezească la aceeași oră în fiecare zi.

Studii ale somnului – Dacă se suspectează o tulburare de somn, cum ar fi apneea de somn sau alte tulburări de somn, pacientul poate beneficia de o trimitere la o clinică de somn pentru studii.

Dificultăți de respirație – Dacă pacientul suferă de tulburări respiratorii, inclusiv alergii, acesta trebuie să se prezinte la medic pentru investigații și management.

Ablaturi ocluzale – Există dovezi care susțin utilizarea de atele ocluzale pe timp de noapte pentru pacienții cu bruxism în somn. Scopul acestor atele este de a menține dinții ușor depărtați chiar și atunci când un pacient strânge sau macină. Acest lucru reduce compresia articulației temporomandibulare (ATM) și poate reduce, de asemenea, deteriorarea pe termen lung a dinților. Cercetările au arătat, de asemenea, o reducere a nivelurilor de activitate și a durerii maseter și temporalis după utilizarea unei atele ocluzale pe timp de noapte.

1. Fernandes G; Franco AL; Siquiera JT; Gonçalves DA; Camparis CM; Bruxismul în somn crește riscul de tulburare temporomandibulară dureroasă, depresie și simptome fizice nespecifice. J Oral Rehabil. Vol. 39, nr. 7, pg. 538-44, 2012.
2. 2.0 2.1 Manfredini D; Cantini E; Romagnoli M; Bosco M; Prevalența bruxismului la pacienții cu diferite criterii de diagnosticare a cercetării pentru tulburările temporomandibulare (RMC/TMD) Cranio, Vol. 21, Nr. 4, pg. 279-285, 2003.
3. Trenouth MJ; The relationship between bruxism and temporomandibular joint dysfunction as shown by computer analysis of nocturnal tooth contact patterns, J Oral Rehabil, Vol. 6, No. 1, pg. 81-87, 1979.
4. Manfredini D; Winocur E; Guarda-Nardini L; Lobbezoo F; Self-reported bruxism and temporomandibular disorders: findings from two specialized centres. J Oral Rehabil., vol. 39, nr. 5, pg. 319-25, 2012.
5. Lobbezoo F; Ahlberg J; Manfredi D; Winocur E; Sunt bruxismul și mușcătura legate cauzal? J Oral Rehabil. Vol. 39, nr. 7, pg. 489-501, 2012.
6. 6.0 6.1 Selvaratnam P; Friedmann S; Gershman J; Zuluaga M; Management of temporomandibular and cervical components of headaches; Headache, Orofacial Pain and Bruxism, Chapt 19, pg 239, Churchill Livingston Elsevier, 2009.
7. Manfredi D; Lobbezoo F; Rolul factorilor psihosociali în etiologia bruxismului. J Orofacial Pain, Vol. 23, Nr. 2, pg. 153-66, 2009.
8. Okeson J; Durerea orofacială a lui Bell. The management of orofacial pain. Quintessence Publishing Co. Inc. Chicago, 2005.
9. 9.0 9.1 Kato T; Thie NM; Huynh N; Miyawaki S; Lavigne GJ; Topical review: sleep bruxism and the role of peripheral sensory influences. J Orofacial Pain, Vol. 17, Nr. 3, pg. 191-213, 2003.
10. Huynh N; Kato T; Rompré PH; Okura K; Saber M; Lanfranchi PA; Montplaisir JY; Lavigne GJ; Bruxismul din timpul somnului este asociat cu microarticulații și o creștere a activității simpatice cardiace. J Sleep Res. Vol. 15, nr. 3, pg. 339-46, 2006.
11. 11.0 11.1 Thie N; Kimos P; Lavigne G; Major P; Sleep structure, bruxism and headache; Headache, Orofacial Pain and Bruxism, Chapt 6, pg 56-61, Churchill Livingston Elsevier, 2009.
12. Macaluso GM; Guerra P; Di Giovanni G; Boselli M; Parrino L; Terzano MG; Sleep Bruxism is a Disorder Related to Periodic Arousals During Sleep, J Dental Research, Vol. 77, No. 4, pg. 565-573, 1998.
13. Chikhani L; Dichamp J; Bruxism, temporo-mandibular dyfunction and botulinum toxin, Science Direct, 2003.
14. Lavigne G; Morrison F; Khoury S et al; Sleep-related pain complaints: morning headaches and tooth grinding, Insom. Vol 7, pg. 4-11, 2006.
15. Senthil Kumar. Tehnici de mobilizare pasivă accesorie a articulației temporo-mandibulare . Disponibil la: http://www.youtube.com/watch?v=91PyeVoJ9rg
16. Chandwani B; Ceneviz C; Mehta N; Scrivani S; Incidența bruxismului în populația cu TMD, NY State Dent J., Vol. 77, Nr. 5, pg. 54-7, 2011.
17. Thorpy M; Sleep Hygiene, http://www.sleepfoundation.org/article/ask-the-expert/sleep-hygiene, 2003.
18. Capp NJ; Tooth surface loss: Ocluzia și terapia cu atele, British Dental Journal Vol. 186, pg. 217 – 222, 1999.
19. Amorim CF; Vasconcelos Paes FJ; de Faria Junior NS; de Oliveira LV; Politti F; Analiza electromiografică a mușchiului maseter și a mușchiului temporal anterior la bruxomanii în somn după purtarea unei atele ocluzale. J Bodyw Mov Ther., Vol. 16, nr. 2 pg. 199-203, 2012.
20. Conti PC; De Alencar EN; Da Mota Corrêa AS; Lauris JR; Porporatti AL; Costa YM; Schimbările comportamentale și atelele ocluzale sunt eficiente în gestionarea durerii miofasciale masticatorii: o evaluare pe termen scurt. J Oral Rehabil., , 2012.