Issues of Concern

Structura de bază pentru planificarea în caz de dezastre include cele patru faze ale gestionării complete a situațiilor de urgență: atenuare, pregătire, răspuns și recuperare. Atenuarea implică măsuri preventive pentru a reduce vulnerabilitățile. În domeniul sănătății, acestea includ întărirea structurală și măsuri nestructurale, cum ar fi legi, orientări și supraveghere. Pregătirea construiește capacități pentru a gestiona impactul pericolelor și include exerciții și antrenamente, educație și stocarea de provizii. Răspunsul este o acțiune de reducere a acțiunilor adverse în timpul dezastrului, cum ar fi triajul, tratamentul și gestionarea fluxului de pacienți. Recuperarea implică acțiuni de restabilire a zonelor afectate de dezastru la operațiunile de dinaintea dezastrului, cum ar fi programele chirurgicale normale și procedurile de facturare.

După 11 septembrie 2001, a fost identificată necesitatea de a repara comunicarea și coordonarea în timpul unui răspuns. Președintele George W. Bush a emis Homeland Security Presidential Directive-5, care a însărcinat Departamentul pentru Securitate Internă să elaboreze un sistem național de gestionare a incidentelor (NIMS) și un plan național de răspuns (NRP). NRP a consolidat planurile mai multor agenții într-un singur document pentru un răspuns la toate riscurile. Acesta a fost înlocuit în 2008 cu National Response Framework (NRF). În timp ce NRF reprezintă planul, NIMS reprezintă modul de punere în aplicare a planului și include crearea unui comandament unificat (UC) și a unui sistem de comandă a incidentelor (ICS) – o metodă de comandă și control adoptată inițial de agențiile de pompieri. Asistența medicală utilizează sistemul de comandă a incidentelor din spitale (HICS), care stabilește un cadru standardizat pentru comandă, comunicare și coordonare. Organizațiile din domeniul sănătății sunt obligate să respecte standardele ICS și să participe la sistemul național de răspuns în cadrul NIMS și prin acreditarea de către Joint Commission.

HICS utilizează cadrul ICS și include un centru de comandă stabilit înainte sau în timpul unui răspuns și o structură flexibilă care poate fi adaptată la un eveniment specific. Folosește terminologia ICS pentru a ajuta la interacțiunea cu agențiile exterioare îmbunătățind coordonarea. Cadrul HICS urmează cinci funcții de bază ale personalului de conducere: comandă, planificare, logistică, operațiuni și finanțe.

  • Personalul de comandă include comandantul incidentului, liderul general responsabil de incident, precum și personal suplimentar care include un ofițer de informații publice care diseminează informații către mass-media; un ofițer de legătură care se coordonează cu agențiile externe; un ofițer de siguranță care asigură siguranța personalului, a pacienților și a vizitatorilor și monitorizează pericolele; și un specialist medical/tehnic care este un expert în domeniu în funcție de situația specifică.
  • Personalul de planificare are sarcina de a colecta și de a organiza informațiile și resursele și este responsabil de crearea planului de acțiune în caz de incident.
  • Personalul de logistică sprijină răspunsul la incident cu alimente, provizii și transport pentru îndeplinirea obiectivelor.
  • Personalul de operațiuni este responsabil de obiectivele tactice și răspunde la incident.
  • Personalul financiar urmărește cheltuielile și furnizează fonduri pentru costuri și despăgubiri.

În cadrul fiecărei secțiuni, există manageri de ramură și șefi de unitate care sunt specifici pentru HICS pentru îndeplinirea unor funcții specifice în cadrul secțiunii respective.

Standardele Joint Commission impun stabilirea unui program de gestionare a situațiilor de urgență care include patru componente: o analiză a vulnerabilității la pericole (HVA), un sistem de gestionare a incidentelor, cum ar fi HICS, stabilirea unui plan de operațiuni de urgență (EOP) și un program de exerciții pentru organizație. HVA identifică potențialele situații de urgență care ar putea afecta operațiunile normale și conduce procesul de planificare. Aceasta include incidente interne și externe. Incidentele externe ar trebui să se bazeze pe localizarea geografică a instalației. Unele dezastre pot fi combinate, afectând operațiunile interne și producând victime externe, cum ar fi cutremurele și uraganele. HVA analizează aceste amenințări și le clasifică pe baza impactului și a probabilității de apariție.

Planul de operațiuni de urgență (EOP) oferă un cadru pentru HICS și prezintă strategia organizației pentru a răspunde la situații de urgență. Acesta include un plan de bază, precum și anexe funcționale și specifice incidentelor. Planul de bază acoperă rolurile și autoritățile și răspunsul la toate pericolele. Acesta include o organigramă HICS și descrie conceptul de operațiuni. Acesta ar putea include etapele: recunoașterea evenimentului, activarea, mobilizarea, operațiunile în caz de incident, demobilizarea și recuperarea. Anexele funcționale ar trebui să includă conceptul de operațiuni pentru fiecare secțiune funcțională, inclusiv fișele de acțiune și formularele utilizate de secțiunea respectivă. Anexele specifice incidentului ar trebui să abordeze fiecare dintre pericolele identificate în HVA și să includă planuri de urgență și proceduri standard de operare pentru fiecare eveniment. Informații și politici suplimentare sunt incluse în anexele și apendicele de sprijin, după cum este necesar.

După ce este elaborat un plan, acesta trebuie să devină un document viu pentru a se asigura că se aplică la amenințările, obiectivele și prioritățile actuale. Antrenamentele și exercițiile trebuie să se desfășoare pe măsură ce se obțin informații și sunt apoi folosite pentru a relua din nou ciclul de planificare. Planurile trebuie să evolueze pe măsură ce se învață noi lecții, se obțin informații și se actualizează prioritățile. Trebuie să aibă loc revizuiri periodice ale planului și să se facă actualizări după schimbări organizaționale sau de resurse, exerciții majore, evenimente, activări sau dacă se schimbă mediul extern. Revizuirile ar trebui să aibă loc anual sau cel puțin o dată la 2 ani.

.