Argintul are o istorie îndelungată și intrigantă ca antibiotic în îngrijirea sănătății umane. A fost dezvoltat pentru a fi utilizat în purificarea apei, îngrijirea rănilor, protezele osoase, chirurgia ortopedică reconstructivă, dispozitivele cardiace, cateterele și aparatele chirurgicale. Progresul biotehnologiei a permis încorporarea argintului ionizabil în țesături pentru uz clinic, pentru a reduce riscul de infecții nosocomiale și pentru igiena personală. Acțiunea antimicrobiană a argintului sau a compușilor de argint este proporțională cu ionul de argint bioactiv (Ag(+)) eliberat și cu disponibilitatea acestuia de a interacționa cu membranele celulelor bacteriene sau fungice. Argintul metalic și compușii anorganici ai argintului se ionizează în prezența apei, a fluidelor corporale sau a exsudatelor tisulare. Ionul de argint este activ din punct de vedere biologic și interacționează ușor cu proteinele, reziduurile de aminoacizi, anionii liberi și receptorii de pe membranele celulelor mamiferelor și eucariote. Sensibilitatea bacteriilor (și probabil a ciupercilor) la argint este determinată genetic și este legată de nivelurile de absorbție intracelulară a argintului și de capacitatea acestuia de a interacționa și de a denatura ireversibil sisteme enzimatice cheie. Argintul prezintă o toxicitate scăzută în organismul uman și se așteaptă un risc minim ca urmare a expunerii clinice prin inhalare, ingestie, aplicare cutanată sau pe cale urologică sau hematogenă. Ingestia sau inhalarea cronică a preparatelor pe bază de argint (în special argint coloidal) poate duce la depunerea de particule de argint metalic/sulfură de argint în piele (argirie), ochi (argiroză) și alte organe. Acestea nu sunt afecțiuni care pun în pericol viața, dar sunt nedorite din punct de vedere cosmetic. Argintul este absorbit în corpul uman și intră în circulația sistemică sub formă de complex proteic pentru a fi eliminat de către ficat și rinichi. Metabolismul argintului este modulat prin inducerea și legarea la metalotioneine. Acest complex atenuează toxicitatea celulară a argintului și contribuie la repararea țesuturilor. Alergia la argint este o contraindicație cunoscută pentru utilizarea argintului în dispozitivele medicale sau în textilele antibiotice.