Acest articol are nevoie de citări suplimentare pentru verificare. Vă rugăm să ajutați la îmbunătățirea acestui articol prin adăugarea de citate din surse de încredere. Materialele fără sursă pot fi contestate și eliminate.
Căutați surse: „Aortografie” – știri – ziare – cărți – savant – JSTOR (septembrie 2017) (Aflați cum și când să eliminați acest mesaj șablon)

Aortografia presupune plasarea unui cateter în aortă și injectarea de substanță de contrast în timp ce se fac radiografii ale aortei. Procedura este cunoscută sub numele de aortogramă. Diagnosticul de disecție aortică poate fi pus prin vizualizarea clapetei intimale și a fluxului de substanță de contrast atât în lumenul adevărat, cât și în lumenul fals. Cateterul trebuie introdus prin artera femurală dreaptă, deoarece în aproximativ două treimi din cazuri disecția aortică se răspândește în artera iliacă comună stângă.

Aortografie

Moenckeberg.jpg

B. Aortografia translombară arată obstrucția aproape totală a arterelor femurale la un pacient cu arterioscleroza lui Monckeberg.

ICD-9-CM

MeSH

D001027

Aortograma a fost considerată anterior testul standard de aur pentru diagnosticul disecției aortice, cu o sensibilitate de până la 80% și o specificitate de aproximativ 94%. Este deosebit de slabă în diagnosticul cazurilor în care disecția se datorează hemoragiei în interiorul mediei, fără nicio ruptură intimă inițiatoare.

Avantajul aortogramei în diagnosticul disecției aortice este că poate delimita gradul de afectare a aortei și a vaselor secundare și poate diagnostica insuficiența aortică. Dezavantajele aortogramei sunt că este o procedură invazivă și necesită utilizarea de substanță de contrast iodată.

Aortografia a fost în mare parte înlocuită de instrumentele de diagnosticare IRM, CT și ecocardiografia transesofagiană (ETE), toate acestea având sensibilități ridicate. ETE este favorizată în situații de urgență, deoarece este relativ neinvazivă și este o procedură rapidă (mai mult decât IRM, care poate dura ore).

.