La mijlocul secolului al XIX-lea, Statele Unite erau o societate în schimbare rapidă. Mulți americani erau entuziasmați de noile posibilități disponibile prin creșterea populației și complexitatea economică a vremii. Alții, însă, nu erau la fel de încântați de provocările împotriva valorilor și instituțiilor tradiționale, împreună cu instabilitatea socială, inegalitatea și incertitudinea viitorului, aduse în această perioadă. Această perioadă a fost numită Era Antebelică. Marcând perioada de dinaintea Războiului Civil și după Războiul din 1812, Epoca Antebellum a chemat la descoperirea de sine și la reforme care au modelat societatea americană.1

Dorothea Dix
Dorothea Dix: Reformatoare a azilurilor și a închisorilor | Courtesy of The New York Public Library Digital Collection

Era Antebelică a fost prima dintre cele patru perioade majore de reformă din istoria americană.2 O reformă în special care a modelat drepturile omului și reabilitarea este reforma închisorilor și a azilurilor din anii 1830. Crearea azilurilor, pentru infractori și pentru bolnavii mintal, a fost reacția societății la starea supraaglomerată și inumană în care erau automat secționați infractori de toate soiurile – datornici, bolnavi mintal și chiar săraci senili.3 Au existat multe persoane care au preluat conducerea acestei reforme; unul dintre acești reformatori a fost Dorothea Dix. Dorothea Dix s-a născut la 4 aprilie 1802 în Hampden, District of Maine, Massachusetts. Crescând, Dix a avut o copilărie foarte dificilă. Și-a văzut rar tatăl, care era un predicator metodist ambulant și scriitor de broșuri, iar mama ei era adesea prea bolnavă pentru a le acorda atenție copiilor. Nefericită acasă, Dix s-a mutat la bunica ei la vârsta de 12 ani, unde se insista asupra disciplinei academice și sociale. După doi ani, a fost trimisă să locuiască la mătușa ei cea mare, unde și-a găsit un cămin permanent. La scurt timp după aceea, Dix a deschis o școală pentru copii mici care a avut succes. După ce s-a întors la Boston, a deschis o școală pentru fete doi ani mai târziu. În cursul anilor 1820, Dix s-a îmbolnăvit de tuberculoză. În timp ce se refăcea din cauza bolii, a devenit foarte interesată de unitarianism și de ideile lui William Ellery Channing.4 În 1841, i s-a cerut să predea la școala duminicală pentru femei la închisoarea East Cambridge. La sosirea ei, a fost martoră la indivizi nevinovați și vinovați, tineri și bătrâni, sănătoși și nebuni, înghesuiți într-un grup nesegregat. Nu exista nicio distincție între cei bolnavi mintal și cei condamnați pentru o infracțiune. Dix a simțit instantaneu că trebuie să se facă ceva. Dix a căutat ajutorul altor reformatori, cum ar fi Samuel Gridley Howe și Charles Sumner, pentru a o ghida în această călătorie. A început să cerceteze spitalele pentru nebuni din Massachusetts. Cei mai mulți dintre bolnavii mintal trăiau în aziluri pentru săraci sau în închisori, înlănțuiți și supuși unor condiții îngrozitoare. Dix s-a întâlnit cu unii dintre cei mai renumiți medici pentru a căuta un tratament alternativ uman. După câteva luni, Dix a scris o petiție către Legislativul din Massachusetts.5

map-of-new-york
Harta New York-ului care prezintă Spitalul și Azilul din New York | Courtesy of The New York Public Library Digital Collection

Petiția lui Dorothea Dix cerea ca spitalele psihiatrice să lucreze pentru a vindeca mințile bolnave pe o bază de bunătate și respect. Crearea azilurilor urma să ajute la reabilitarea și reformarea pacienților instabili mintal. Mulți dintre bolnavii mintal au fost mutați din închisori și au fost plasați în aceste aziluri. Dix a continuat să lucreze pentru îmbunătățirea îngrijirii bolnavilor mintal, care era obiectivul ei principal, extinzându-și eforturile la reforma închisorilor, pe care a urmărit-o la scurt timp după ce a lucrat la reforma azilurilor.6 Reformele azilurilor și închisorilor, subiecte importante și astăzi, s-au schimbat drastic față de epoca reformelor lui Dorothea Dix. Mișcarea lui Dix pentru crearea azilurilor a declanșat reformele unor astfel de instituții în întreaga lume, provocând reevaluări globale ale instituțiilor actuale și adoptarea unor facilități mai adecvate pentru îmbunătățirea și îngrijirea bolnavilor mintal. Viziunea lui Dix a stabilit obiective nobile pentru penitenciarele și instituțiile pentru bolnavi mintal din întreaga națiune, care sunt încă provocări la care încercăm să ne ridicăm și astăzi. Reforma lui Dorothea Dix a făcut parte dintr-o mișcare mai amplă de reformă din epoca Antebellum, reforme care au inclus reformarea rolurilor de gen, precum și principala mișcare de reformă a epocii, aboliționismul.

  1. Alan Brinkley, American History: Connecting with the Past Volume 2, 15 ediție (New York: McGraw-Hill Education, 2015), 315. ↵
  2. Al doilea val de reforme a avut loc la sfârșitul secolului al XIX-lea (The Progressive Era); al treilea val a fost perioada New Deal din anii 1930, iar al patrulea val a fost Era drepturilor civile din anii 1950 și 1960. ↵
  3. Brinkley, Istoria americană: Connecting with the Past Volume 2, 326. ↵
  4. Salem Press Encyclopedia, ianuarie 2016, s.v. „William Ellery Channing”, de James W. Oberly. ↵
  5. Salem Press Biographical Encyclopedia, ianuarie 2016, s.v. „Dorothea Dix”, de Fred R. Van Hartesveldt. ↵
  6. Salem Press Encyclopedia, septembrie 2013, s.v. „Prison Reform”, de Kathy Warnes. ↵