Andrew Coughlin MD, Aru Panwar MD, Carla DeLassus Gress, Sc.D., MS, CCC-SLP, Elizabeth VanWinkle MS, CCC-SLP

Ce este?

Disfagia se referă la dificultatea de a înghiți. Deși disfagia poate avea mai multe cauze, deseori rezultă din formarea de țesut cicatricial care contribuie la o îngustare a gâtului sau a esofagului. O astfel de îngustare se numește „strictură”. Pacienții care se confruntă cu disfagie se pot confrunta, de asemenea, cu „aspirație”, care este o afecțiune în care alimente, lichide sau salivă se scurg în mod neintenționat în trahee.

Cât de frecventă este în rândul pacienților cu cancer la cap și gât?

Disfagia este destul de frecventă la pacienții cu cancer la cap și gât și la supraviețuitori. Într-un studiu al pacienților cu cancer la cap și gât, 45,% au observat disfagie, 10,2% au observat stenoză și 8,7% au observat pneumonie prin aspirație. Într-un alt studiu, 1 din 2 pacienți a raportat o scădere a calității vieții lor din cauza disfagiei.

Pacienții pot avea diferite grade de dificultate la înghițire din cauza efectelor cancerului, a tratamentului acestuia și a efectelor secundare legate de tratament. De exemplu, tumorile pot împiedica trecerea alimentelor sau a lichidelor din gură și gât în esofag. Intervenția chirurgicală care îndepărtează tumorile poate, de asemenea, îndepărta sau deteriora țesuturile care sunt importante pentru funcția de înghițire. Radiațiile sau combinația de radiații și chimioterapie pot provoca inflamații semnificative și răni la nivelul gurii (mucozită) în timpul tratamentului, cauzând o înghițire dureroasă (odinofagie). Intervenția chirurgicală sau radiațiile pot provoca umflături (edem sau limfedem) sau cicatrizare (fibroză) a mucoasei gurii și a gâtului, cauzând scăderea funcției de înghițire. Cicatrizarea poate deveni suficient de severă încât să apară o strictură (îngustarea esofagului care blochează trecerea alimentelor către stomac). Alte probleme frecvente la pacienții cu cancer la nivelul capului și gâtului care pot cauza, de asemenea, probleme de înghițire, inclusiv: uscăciunea gurii din cauza radiațiilor care face ca alimentele să fie lipicioase, pierderea dinților sau protezele prost adaptate care cauzează probleme de masticație, modificări ale gustului și o pierdere sau o schimbare a senzației care modifică modul în care un pacient mănâncă.

Care sunt semnele/simptomele?

Semnele sau simptomele disfagiei sunt foarte variabile. Un pacient poate experimenta:

  1. Tuse sau sufocare atunci când mănâncă sau bea
  2. Senzația de înțepenire a alimentelor
  3. Alimente sau lichide care intră sau ies pe nas la înghițire
  4. Diminuarea capacității de a mesteca sau înghiți solide
  5. Pierdere în greutate neintenționată
  6. Timp crescut necesar pentru a mânca o masă

    7. .

  7. Înghițire dificilă
  8. Dificultate la înghițirea pastilelor sau comprimatelor
  9. Pneumonii recurente din cauza aspirației

Menținerea unei alimentații echilibrate și a unei hidratări adecvate este o prioritate absolută în timpul și după tratamentul cancerului, pentru a promova o vindecare și o recuperare corespunzătoare, cu complicații minime. Pacienții care au dificultăți de înghițire vor pierde adesea în greutate. Dacă alimentele pătrund în tubul respirator (aspirație) poate apărea pneumonie sau obstrucție. Dacă pacienții nu își pot menține greutatea cu alimentația pe cale orală sau suferă de aspirație, poate fi necesar un tub de hrănire.

Cum se diagnostichează această afecțiune?

Prezența disfagiei poate fi adesea stabilită prin istoricul simptomelor pacientului. Pentru a testa complet funcția de deglutiție, pot fi comandate teste suplimentare.

  1. Ezofagrama cu bariu: Acesta este un test cu raze X care poate fi folosit pentru a identifica îngustarea tubului de înghițire. Un radiolog efectuează acest examen. Pacienților li se cere să înghită un colorant radioopac (bariu) în timp ce se obțin imagini cu raze X pentru a evalua dacă există zone înguste sau anomalii ale funcției de înghițire.
  2. Înghițire modificată cu bariu: Acesta este un test în care radiologul și logopedul evaluează capacitatea dumneavoastră de a înghiți diferite consistențe de alimente (lichide subțiri, lichide îngroșate și solide) folosind raze X ca pe un film. Dacă se constată că aveți o anomalie de înghițire, logopedul va încerca să determine dacă există modalități de compensare a pierderii funcționale (manevre compensatorii de înghițire). Aceste manevre vă pot îmbunătăți capacitatea de a înghiți și pot preveni sau reduce evenimentele de aspirație.
  3. Evaluarea endoscopică fibroscopică a înghițirii (FEES): Aceasta este o procedură de cabinet în care furnizorii privesc direct funcția de înghițire folosind un osciloscop flexibil prin nas. Aceasta permite clinicianului să identifice direct unde se duce mâncarea și unde trecerea este dificilă, evitând în același timp expunerea la radiații. Se pot crea înregistrări video, iar acestea pot fi folosite, de asemenea, ca un instrument pentru a oferi feedback interactiv pacientului cu privire la capacitatea sau incapacitatea sa de a înghiți alimente și lichide.

Cum se tratează afecțiunea?

Pentru pacienții tratați cu radioterapie sau cu o combinație de chimioterapie și radioterapie, studiile au arătat că continuarea utilizării mușchilor și a stimulării țesuturilor gâtului în timpul tratamentului duce la îmbunătățirea funcției de înghițire. Este esențial să continuați să mâncați și să beți, în măsura în care sunteți capabil, pe toată durata tratamentului împotriva cancerului. Procedând astfel, veți menține mușchii puternici și țesuturile mai sănătoase. Echipa dumneavoastră de tratament, care include de obicei un dietetician și un logoped, vă va ajuta să stabiliți ce alimente vor fi cel mai ușor de înghițit. În cazul în care consideră că funcția de înghițire este deficitară, aceștia pot recomanda utilizarea unui tub de alimentare pentru a obține suficiente calorii. Chiar dacă este necesar un tub de hrănire, este extrem de important să continuați să înghițiți și să efectuați exerciții de deglutiție.

Dacă dezvoltați disfagie, este recomandat să consultați un logoped. Aceștia sunt persoane care sunt instruite să testeze funcția de înghițire, să ofere recomandări cu privire la o dietă sigură și să efectueze terapie de înghițire. Terapia disfagiei poate implica un program de exerciții specifice pentru a recăpăta forța și amplitudinea de mișcare a structurilor de deglutiție sau antrenarea în utilizarea manevrelor compensatorii pentru a îmbunătăți eficiența deglutiției și a preveni aspirația. Terapia poate fi pe termen scurt sau poate necesita mai multe luni. Succesul este posibil și, din fericire, majoritatea pacienților sunt capabili să reia alimentația pe gură, deși pot fi necesare modificări ale dietei. Kinetoterapia și dispozitivele de mișcare pasivă pot ajuta la ameliorarea reducerii deschiderii maxilarului (trismus) care este rezultatul radioterapiei. În cazul în care se dezvoltă o stenoză, o examinare cu ajutorul unei camere de luat vederi a conductei alimentare și o dilatare în sala de operație pot oferi o îmbunătățire semnificativă.

Pe termen lung, majoritatea pacienților se descurcă foarte bine și reiau o dietă normală sau aproape normală cu o terapie adecvată. Cu toate acestea, unii pacienți pot avea probleme de înghițire pe termen lung care au un impact asupra tipurilor de alimente care pot fi consumate. Un mic procent de pacienți au probleme grave de înghițire care necesită utilizarea unui tub de alimentare permanentă. Formarea țesutului cicatricial poate afecta funcția de înghițire la luni sau ani după finalizarea tratamentului. Fiecare pacient este diferit și, prin urmare, diagnosticul și terapia sunt stabilite pe bază individuală.

Când ar trebui să îmi sun medicul?

Cele care ar trebui să vă determine să vă chemați medicul includ:

  1. Incapacitatea de a mânca lucruri care vă făceau plăcere
  2. Tuse persistentă sau sufocare cu mâncarea
  3. Pneumonii recurente
  4. Dureri noi cu mâncatul
  5. .
  6. Pierdere în greutate neexplicabilă
  7. Schimbare neexplicabilă a consistenței alimentelor pe care le puteți mânca
  8. Diminuarea plăcerii de a mânca

Unde pot afla mai multe?

Modul de învățare pentru pacienți privind disfagia. Oral Cancer Foundation

Probleme de înghițire după cancerul capului și gâtului. American Speech-Language- Hearing Association

Hutcheson, K.A. et al. 2-Year Prevalence of Dysphagia and Related Outcomes in Head and Neck Cancer Survivors: An Updated SEER-Medicare Analysis (O analiză actualizată SEER-Medicare). International Journal of Radiation Oncology, Biology and Physics , Volume 99 , Issue 2 , E342

Garcia-Peris P, Paron L, Velasco C, et al. Long-term prevalence of oropharyngeal dysphagia in head and neck cancer patients: Impactul asupra calității vieții. Clin Nutr. 2007 Dec;26(6):710-7.

Rosenthal DI, Lewin JS, Eisbruch A. Prevention and treatment of dysphagia and aspiration after chemoradiation for head and neck cancer. J Clin Oncol. 2006;24(17):2636-2643

Share:

.