Acasă Articole Adevărul despre mucegaiul „toxic”

Preocuparea în legătură cu mucegaiul toxic este în creștere odată cu creșterea gradului de conștientizare a publicului că expunerea poate cauza probleme grave de sănătate – și chiar moartea. Cu toate acestea, toate mucegaiurile, toxice sau nu, ar trebui să fie îngrijorătoare atunci când persistă la niveluri ridicate în interior.

Mucegaiul afectează atât mediul de acasă, cât și cel de la locul de muncă, compromițând integritatea structurală a clădirilor și sănătatea celor din interior.

Dispozițiile recente de despăgubire au ajuns la sume de ordinul milioanelor de dolari – cel mai notoriu caz fiind o înțelegere de 32 de milioane de dolari în Austin, Texas, care a fost ulterior redusă la un verdict de 4 milioane de dolari.

Efectele asupra sănătății asociate cu mucegaiul variază în funcție de tipul de mucegai și de persoana expusă. Persoanele imunoalterate și imunocompromise (adică sugarii, persoanele în vârstă și cele cu afecțiuni preexistente) prezintă un risc mult mai mare de a suferi efecte asupra sănătății. Expunerea la mucegai, prin contact cu pielea, ingestie sau inhalare, poate duce la reacții alergice, infecții sau efecte toxice (otrăvitoare). Simptomele asociate variază de la erupții cutanate și efecte asemănătoare răcelii și gripei până la leziuni neurologice și chiar moartea.

Mucegaiurile se găsesc aproape peste tot; ele pot crește pe aproape orice substanță organică, atâta timp cât sunt prezente umiditatea și oxigenul. În clădiri, mucegaiurile se dezvoltă pe lemn, hârtie, covoare, alimente și izolație. Atunci când se acumulează umiditate excesivă în clădiri sau pe materialele de construcție, se va produce adesea dezvoltarea mucegaiului, în special dacă umiditatea rămâne nedescoperită sau nu este tratată. Este imposibil să se elimine toate mucegaiurile și sporii de mucegai din mediul interior. Totuși, creșterea mucegaiului în interior poate fi gestionată prin controlul umidității.

În unele cazuri, creșterea mucegaiului în interior poate să nu fie evidentă. Mucegaiul se poate dezvolta pe suprafețe ascunse, cum ar fi partea din spate a pereților uscați, a tapetului sau a panourilor, partea superioară a plăcilor de tavan, partea inferioară a covoarelor și a tampoanelor, etc. Unele materiale de construcție, cum ar fi tapetul de vinil, pot acționa ca o barieră de vapori, reținând umezeala sub suprafață și oferind astfel un mediu umed în care mucegaiul se poate dezvolta pe placa de perete sau pe panourile de lemn de dedesubt.

În timp ce toate creșterile de mucegai trebuie abordate imediat în mediul interior, există câteva tipuri de mucegai care sunt deosebit de îngrijorătoare:

Stachybotrys

Stachybotrys atra, cunoscută și sub numele de Stachybotrys chartarum (SC), este considerată de mass-media și implicată de către comunitatea de sănătate publică ca fiind un mucegai toxic potențial periculos. Se știe că S. chartarum produce cel puțin 170 de micotoxine diferite (otrăvuri provenite de la o ciupercă), a fost asociat cu mai multe decese infantile și a fost implicat în procesul de 32 de milioane de dolari din Texas. Micotoxinele produse de această ciupercă provoacă erupții cutanate, inflamații și hemoragii ale plămânilor și suprimarea sistemului imunitar.

Aspergillus

Aspergillus fumigatus este responsabil de afecțiuni de la boli de tip alergic până la infecții generalizate care pun în pericol viața (aspergiloză). Acest mucegai se dezvoltă atât în plămâni, cât și în sinusuri, amenințând cu afectarea permanentă a plămânilor (fibroză) sau chiar cu moartea. Aspergillus este deosebit de îngrijorător în spitale și cămine de bătrâni, deoarece persoanele imunodeprimate sunt mult mai susceptibile la aspergiloză.

Alte specii de aspergillus (adică A. flavus, A. clavatus și A. parasiticus) produc, de asemenea, micotoxine. Aceste micotoxine pot fi cancerigene, pot afecta ficatul, rinichii și funcțiile celulare de bază. Unele dintre aceste toxine contaminează în mod obișnuit cerealele și sunt stabile la căldură, astfel încât supraviețuiesc gătitului.

Penicillium

Câteva specii de Penicillium sunt cunoscute pentru efectele lor antibiotice benefice (de exemplu, Penicillium chrysogenum). Cu toate acestea, un număr de specii (de exemplu, P. crustoum, P. expansum și P. griseofulvum) cresc în interior și produc micotoxine foarte periculoase. Aceste micotoxine pot fi cancerigene și pot afecta ficatul, rinichii și sistemul nervos, reprezentând o amenințare serioasă pentru sănătatea umană.

Multe alte tipuri de mucegaiuri cresc în interior cu potențialul de a produce efecte dăunătoare, (de exemplu, Cladosporium, Fusarium și Alternataria), în special la acele persoane care sunt imunoalterate sau imuno-compromise. Orice indiciu de creștere semnificativă a mucegaiului în interior justifică o investigație- pentru o sănătate mai bună.

Contactați EHA Consulting Group astăzi pentru mai multe informații despre cum vă putem ajuta compania dumneavoastră.