Câteva nume au aruncat mai multă teroare în inima oamenilor decât Dracula. Legendarul vampir, creat de autorul Bram Stoker în romanul său omonim din 1897, a inspirat nenumărate filme de groază, emisiuni de televiziune și alte povești cu vampiri însângerate.
Chiar dacă Dracula este o creație pur fictivă, Stoker și-a numit personajul infam după o persoană reală care s-a întâmplat să aibă un gust pentru sânge: Vlad al III-lea, Prinț al Valahiei sau – așa cum este mai bine cunoscut – Vlad Țeparosul. Porecla morbidă este o mărturie a modului preferat al prințului valah de a se descotorosi de dușmanii săi.
Dar, în afară de faptul că au același nume, cei doi Dracula nu au cu adevărat multe în comun, potrivit istoricilor care au studiat legătura dintre contele vampir al lui Stoker și Vlad al III-lea.
Adevăratul Dracula
Potrivit celor mai multe relatări, Vlad al III-lea s-a născut în 1431 în ceea ce este astăzi Transilvania, regiunea centrală a României de astăzi. Cu toate acestea, legătura dintre Vlad Țepeș și Transilvania este firavă, potrivit lui Florin Curta, profesor de istorie medievală și arheologie la Universitatea din Florida.
” Dracula este legat de Transilvania, dar adevăratul Dracula istoric – Vlad al III-lea – nu a deținut niciodată nimic în Transilvania”, a declarat Curta pentru Live Science. Castelul Bran, o atracție turistică din Transilvania din zilele noastre, care este adesea menționată ca fiind castelul lui Dracula, nu a fost niciodată reședința prințului valah, a adăugat el.
„Pentru că castelul se află în munți, în această zonă cețoasă și arată înfricoșător, este ceea ce ne-am aștepta de la castelul lui Dracula”, a spus Curta. „Dar el nu a trăit niciodată acolo. Nici măcar nu a pus piciorul acolo.”
Tatăl lui Vlad al III-lea, Vlad al II-lea, a deținut o reședință în Sighișoara, Transilvania, dar nu este sigur că Vlad al III-lea s-a născut acolo, potrivit lui Curta. Este, de asemenea, posibil, a spus el, ca Vlad Țepeș să se fi născut la Târgoviște, care era la acea vreme sediul regal al principatului Valahiei, unde tatăl său era „voievod”, sau domnitor.
Este posibil ca turiștii să viziteze un castel unde Vlad al III-lea și-a petrecut cu siguranță timpul. În jurul vârstei de 12 ani, Vlad al III-lea și fratele său au fost întemnițați în Turcia. În 2014, arheologii au găsit locația probabilă a temniței, potrivit Smithsonian Magazine. Castelul Tokat se află în nordul Turciei. Este un loc sinistru, cu tuneluri și temnițe secrete, care este în prezent în curs de restaurare și este deschis publicului.
Ordinul Dragonului
În 1431, regele Sigismund al Ungariei, care va deveni mai târziu Sfântul Împărat Roman, l-a introdus pe bătrânul Vlad într-un ordin cavaleresc, Ordinul Dragonului. Această desemnare i-a adus lui Vlad al II-lea un nou nume de familie: Dracul. Numele provenea de la vechiul cuvânt românesc pentru dragon, „drac”. Fiul său, Vlad al III-lea, va fi cunoscut mai târziu ca „fiul lui Dracul” sau, în vechea limbă română, Drăculea, de unde Dracula. În limba română modernă, cuvântul „drac” se referă la o altă creatură temută – diavolul, a spus Curta.
Potrivit cărții „Dracula: Sense and Nonsense” de Elizabeth Miller, în 1890 Stoker a citit o carte despre Valahia. Deși nu-l menționa pe Vlad al III-lea, Stoker a fost frapat de cuvântul „Dracula”. El a scris în notițele sale: „în limba valahă înseamnă DIAVOL”. Prin urmare, este probabil că Stoker a ales să își numească personajul Dracula pentru asocierile diavolești ale cuvântului.
Teoria că Vlad al III-lea și Dracula au fost aceeași persoană a fost dezvoltată și popularizată de istoricii Radu Florescu și Raymond T. McNally în cartea lor din 1972 „În căutarea lui Dracula”. Deși departe de a fi acceptată de toți istoricii, teza a pus stăpânire pe imaginația publică, potrivit The New York Times.
Ordinul Dragonului a fost dedicat unei sarcini singulare: înfrângerea Imperiului Turc, sau Otoman. Situat între Europa creștină și pământurile musulmane ale Imperiului Otoman, principatul natal al lui Vlad al II-lea (și mai târziu al lui Vlad al III-lea), Valahia, a fost frecvent scena unor bătălii sângeroase, în timp ce forțele otomane împingeau spre vest în Europa, iar forțele creștine respingeau invadatorii.
Ani de captivitate
Când Vlad al II-lea a fost chemat la o întâlnire diplomatică în 1442 cu sultanul otoman Murad al II-lea, el i-a adus cu el pe tinerii săi fii Vlad al III-lea și Radu. Dar întâlnirea a fost de fapt o capcană: Toți trei au fost arestați și ținuți ostatici. Bătrânul Vlad a fost eliberat cu condiția să-și lase fiii în urmă.
„Sultanul i-a ținut pe Vlad și pe fratele său ca ostatici pentru a se asigura că tatăl lor, Vlad al II-lea, se comportă bine în războiul în curs de desfășurare dintre Turcia și Ungaria”, a declarat Miller, istoric cercetător și profesor emerit la Memorial University of Newfoundland din Canada.
După otomani, Vlad și fratele său mai mic au fost instruiți în știință, filozofie și arte. Vlad a devenit, de asemenea, un călăreț și un războinic priceput, potrivit lui Radu Florescu și Raymond McNally, foști profesori de istorie la Boston College, care au scris mai multe cărți despre Vlad al III-lea – precum și despre presupusa sa legătură cu Dracula lui Stoker – în anii 1970 și 1980.
„Au fost tratați rezonabil de bine după standardele actuale ale vremii”, a spus Miller. „Totuși, l-a iritat pe Vlad, în timp ce fratele său a cam consimțit și a trecut de partea turcilor. Dar Vlad îi purta dușmănie și cred că acesta a fost unul dintre factorii care l-au motivat să lupte cu turcii: să se răzbune pe ei pentru că l-au ținut captiv.”
Vlad Prințul
În timp ce Vlad și Radu se aflau în mâinile otomanilor, tatăl lui Vlad se lupta pentru a-și păstra locul de voievod al Valahiei, o luptă pe care avea să o piardă în cele din urmă. În 1447, Vlad al II-lea a fost înlăturat din funcția de domnitor al Valahiei de către nobilii locali (boieri) și a fost ucis în mlaștinile de lângă Bălteni, la jumătatea distanței dintre Târgoviște și București, în România de astăzi. Fratele vitreg mai mare al lui Vlad, Mircea, a fost ucis alături de tatăl său.
La scurt timp după aceste evenimente chinuitoare, în 1448, Vlad a pornit o campanie pentru a recâștiga scaunul tatălui său de la noul domnitor, Vladislav al II-lea. Prima sa încercare de a urca pe tron s-a bazat pe sprijinul militar al guvernatorilor otomani ai orașelor situate de-a lungul fluviului Dunărea din nordul Bulgariei, potrivit lui Curta. Vlad a profitat, de asemenea, de faptul că Vladislav era absent în acel moment, fiind plecat în Balcani pentru a lupta cu otomanii pentru guvernatorul Ungariei de la acea vreme, Ioan Hunyadi.
Vlad a recâștigat scaunul tatălui său, dar perioada sa ca domnitor al Valahiei a fost de scurtă durată. A fost destituit după numai două luni, când Vladislav al II-lea s-a întors și a preluat din nou tronul Valahiei cu ajutorul lui Hunyadi, potrivit lui Curta.
Se cunosc puține lucruri despre locul unde a fost Vlad al III-lea între 1448 și 1456. Dar se știe că a schimbat tabăra în conflictul dintre otomani și maghiari, renunțând la legăturile sale cu guvernatorii otomani ai orașelor dunărene și obținând sprijin militar din partea regelui Ladislau al V-lea al Ungariei, care se întâmpla să-l antipatizeze pe rivalul lui Vlad – Vladislav al II-lea al Valahiei – potrivit lui Curta.
Apariția politică și militară a lui Vlad al III-lea a ieșit cu adevărat în evidență pe fondul căderii Constantinopolului în 1453. După această cădere, otomanii au fost în măsură să invadeze întreaga Europă. Vlad, care își consolidase deja poziția antiotomană, a fost proclamat voievod al Valahiei în 1456. Unul dintre primele sale ordine de zi în noua sa funcție a fost să nu mai plătească un tribut anual sultanului otoman – o măsură care asigurase anterior pacea între Valahia și otomani.
Vlad Țeparul
Pentru a-și consolida puterea ca voievod, Vlad trebuia să înăbușe conflictele neîncetate care aveau loc în mod istoric între boierii Valahiei. Potrivit legendelor care au circulat după moartea sa, Vlad a invitat sute dintre acești boieri la un banchet și – știind că aceștia îi vor contesta autoritatea – a pus ca invitații săi să fie înjunghiați, iar trupurile lor încă înmărmurite să fie înfipte în țepi.
Acesta este doar unul dintre multele evenimente macabre care i-au adus lui Vlad porecla postumă, Vlad Țeparul. Această poveste – și altele asemănătoare – este documentată în materiale tipărite din timpul domniei lui Vlad al III-lea, potrivit lui Miller.
„În anii 1460 și 1470, imediat după inventarea presei tipografice, multe dintre aceste povești despre Vlad circulau pe cale orală, iar apoi au fost adunate de diferite persoane în broșuri și tipărite”, a spus Miller.
Dacă aceste povești sunt sau nu în întregime adevărate sau semnificativ înfrumusețate este discutabil, a adăugat Miller. La urma urmei, mulți dintre cei care au tipărit pamfletele erau ostili lui Vlad al III-lea. Dar unele dintre pamfletele din această perioadă spun aproape exact aceleași povești macabre despre Vlad, ceea ce îl face pe Miller să creadă că poveștile sunt cel puțin parțial corecte din punct de vedere istoric. Unele dintre aceste legende au fost, de asemenea, adunate și publicate într-o carte, „Povestea lui Dracula”, în 1490, de către un călugăr care l-a prezentat pe Vlad al III-lea ca pe un conducător feroce, dar drept.
Vlad este creditat cu tragerea în țeapă a zeci de negustori sași din Kronstadt (Brașovul de astăzi, România), care au fost cândva aliați cu boierii, în 1456. Cam în aceeași perioadă, un grup de trimiși otomani ar fi avut o audiență cu Vlad, dar au refuzat să își scoată turbanele, invocând un obicei religios. Lăudându-i pentru devotamentul lor religios, Vlad s-a asigurat că turbanele lor vor rămâne pentru totdeauna pe cap prin faptul că ar fi pus să li se bată în cuie acoperitoarele de cap pe craniu.
„După ce Mehmet al II-lea – cel care a cucerit Constantinopolul – a invadat Valahia în 1462, el a reușit de fapt să meargă până la Târgoviște, capitala Valahiei, dar a găsit-o pustie. Iar în fața capitalei a găsit cadavrele prizonierilor de război otomani pe care Vlad îi luase – toți trași în țeapă”, a spus Curta.
Victoriile lui Vlad asupra otomanilor invadatori au fost sărbătorite în întreaga Valahie, Transilvania și în restul Europei – chiar și Papa Pius al II-lea a fost impresionat.
„Motivul pentru care este un personaj pozitiv în România este că are reputația de a fi fost un conducător drept, deși foarte aspru”, a spus Curta.
Moartea lui Vlad
La scurt timp după tragerea în țeapă a prizonierilor de război otomani, în august 1462, Vlad a fost forțat să plece în exil în Ungaria, incapabil să îl învingă pe mult mai puternicul său adversar, Mehmet al II-lea. Vlad a fost întemnițat timp de mai mulți ani în timpul exilului său, deși în aceeași perioadă s-a căsătorit și a avut doi copii.
Fratele mai mic al lui Vlad, Radu, care a trecut de partea otomanilor în timpul campaniilor militare în curs, a preluat guvernarea Valahiei după întemnițarea fratelui său. Dar, după moartea lui Radu în 1475, boierii locali, precum și conducătorii mai multor principate din apropiere, au favorizat revenirea lui Vlad la putere.
În 1476, cu sprijinul voievodului Moldovei, Ștefan al III-lea cel Mare (1457-1504), Vlad a făcut un ultim efort pentru a-și revendica scaunul de domnitor al Valahiei. A reușit să fure din nou tronul, dar triumful său a fost de scurtă durată. Mai târziu în acel an, în timp ce mărșăluia spre o nouă bătălie cu otomanii, Vlad și o mică avangardă de soldați au căzut într-o ambuscadă, iar Vlad a fost ucis.
Există multe controverse cu privire la locația mormântului lui Vlad al III-lea. Se spune că a fost înmormântat în biserica mănăstirii din Snagov, la marginea de nord a orașului modern București, în conformitate cu tradițiile timpului său. Dar, recent, istoricii s-au întrebat dacă nu cumva Vlad ar putea fi de fapt înmormântat la Mănăstirea Comana, între București și Dunăre, care este aproape de locul presupus al bătăliei în care Vlad a fost ucis, potrivit lui Curta.
Un lucru este însă cert: spre deosebire de Contele Dracula al lui Stoker, Vlad al III-lea a murit cu siguranță. Doar poveștile sfâșietoare ale anilor săi ca domnitor al Valahiei rămân să bântuie lumea modernă.
Reportaj suplimentar de Jessie Szalay, colaborator Live Science.
Resurse suplimentare
- Dracula’s Homepage, este o comoară de informații compilate de Elizabeth Miller, o expertă recunoscută la nivel internațional despre Dracula – romanul și folclorul.
- Planificați să vizitați vechile bântuiri ale lui Dracula în România? Iată un ghid al locului de naștere al lui Vlad Țepeș.
- George Damian, un jurnalist din România, scrie un blog despre România, și include un articol despre copilăria lui Vlad.
Lasă un răspuns