Învățarea teoriilor care stau la baza practicilor psihologice poate fi un instrument valoros pentru orice asistent social. Înțelegerea motivelor pentru care oamenii acționează în felul în care o fac poate fi un pas spre a-i ajuta să renunțe la obiceiurile proaste și să manifeste un comportament care îi ajută să reușească în viață.
Asistenții sociali ar trebui să se familiarizeze cu cinci teorii psihologice diferite care joacă un rol în practica asistenței sociale.
TEORIA PSIHOSOCIALĂ
Prezentată de Erik Erikson în 1959, teoria psihosocială se bazează pe și este influențată de activitatea anterioară a lui Sigmund Freud. Cu toate acestea, teoria psihosocială se concentrează pe modul în care indivizii sunt modelați de mediul lor social și reacționează la acesta.
Potrivit teoriei lui Erikson, sentimentul de sine al indivizilor crește și evoluează pe măsură ce aceștia intră în contact cu o serie de crize sociale de-a lungul vieții, fiecare dintre acestea forțându-l pe individ să reacționeze și să se adapteze. Aceste crize sociale includ încrederea versus neîncrederea, care apare în copilărie și informează modul în care un individ are încredere; industria versus inferioritatea, care informează calități precum etica muncii, competența și stima de sine; și intimitatea versus izolarea, care oferă baza pentru dragoste.
Care dintre crizele sociale ale lui Erikson informează modul în care indivizii se văd pe ei înșiși, modul în care reacționează la lume
și la oamenii din jurul lor și ce abilități își dezvoltă în viață. Luate împreună, aceste crize formează un „calendar de maturizare” pe care asistenții sociali îl pot folosi pentru a informa modul în care își tratează clienții, ce servicii oferă și în ce fel un anumit client diferă de ceea ce se așteaptă.
TEORIA PSIHODINAMICĂ
Începută de Freud și continuată în activitatea lui Erikson și a altora, teoria psihodinamică încearcă să înțeleagă motivele pentru care oamenii se comportă așa cum se comportă. Spre deosebire de psihologia comportamentală, care folosește metode științifice pentru a determina relațiile cauzale dintre comportamentul oamenilor și mediul lor, teoria psihodinamică se concentrează pe lumea interioară a individului, care este împărțită în id, ego și superego.
În teoria psihodinamică, id-ul cuprinde impulsul primar de a căuta plăcerea și de a evita durerea; superego-ul constă în așteptările societății, moravurile sociale și conștiința; iar ego-ul încearcă să găsească modalități realiste de a căuta plăcerea și de a evita durerea, echilibrându-le pe cele două. Mintea inconștientă (id-ul și superego-ul) se află în conflict constant cu mintea conștientă (ego-ul), iar acest lucru creează anxietate și face ca individul să adopte mecanisme de apărare pentru a face față mai bine stresului provocat de conflictul interior.
Pentru asistenții sociali, este important să ne amintim că acest conflict există și că nimeni nu manifestă un comportament fără un motiv. Găsirea acelui motiv poate ajuta un asistent social să evalueze mai bine nevoile situațiilor și ale clienților, oferindu-le serviciile de care au nevoie.
TEORIA TRANSPERSONALĂ
Deși nu este pe deplin recunoscută ca un domeniu de studiu științific, teoria transpersonală și accentul pe care îl pune pe vindecare și aspirație o poate face utilă în trusa de instrumente a unui asistent social. Pionierat de Carl Jung, teoria transpersonală „folosește influențele pozitive, mai degrabă decât psihicul uman bolnav și apărarea noastră, ca model pentru realizarea potențialului uman”, spune GoodTherapy. Adică, teoria folosește sfinți, artiști, eroi și alte figuri similare – oameni care au identități puternice ale ego-ului pe care alții se pot strădui să le imite – ca exemple de aspirație.
Teoria transpersonală este un studiu al dezvoltării umane, iar scopul său este de a ajuta oamenii să dezvolte identități ale ego-ului mai puternice pe măsură ce îmbătrânesc, devenind mai mult ca sfinții și eroii la care aspiră să fie. Teoria este atât spirituală, cât și psihologică și, deși nu are credibilitatea altor domenii ale psihologiei, poate fi o modalitate utilă de a ajuta un client să depășească adversitatea și să dezvolte obiceiuri bune.
TEORIA ÎNVĂȚĂRII SOCIALE (TEORIA COGNITIVĂ SOCIALĂ)
În teoria învățării sociale, Albert Bandura se bazează pe teoriile comportamentale ale lui B.F. Skinner. Psihologia comportamentală se concentrează pe efectul mediului și al întăririi asupra comportamentului, dar Bandura adaugă două distincții importante: că procesele de mediere au loc între stimul și răspuns și că indivizii pot învăța comportamentul prin observare.
Teoria învățării sociale avansează ideea că oamenii modelează adesea comportamentul pe care îl observă în mediul lor, în special atunci când observă acel comportament la cei asemănători cu ei înșiși și când acel comportament este întărit la alții. De exemplu, un băiețel care observă la tatăl său comportamente care sunt recompensate de societate – câștigarea unui trai, afișarea de puține emoții, repararea lucrurilor cu mâinile – este probabil să imite aceste comportamente. Dacă acele comportamente sunt apoi recompensate, ele devin întărite și este mai probabil ca individul să le repete.
Acest lucru, bineînțeles, se poate întâmpla și cu comportamentele problematice. Un individ care observă un model care îi tratează rău pe alții și care este recompensat pentru asta poate urma aceeași cale. Asistenții sociali pot folosi teoria învățării sociale pentru a discerne persoana pe care un client ar putea să o folosească drept model comportamental și să folosească această informație pentru a ajuta la corectarea comportamentului distructiv.
TEORIA SISTEMELOR
Teoria sistemelor afirmă că comportamentul este influențat de o varietate de factori care lucrează împreună ca un sistem. Părinții unei persoane, prietenii, școala, clasa economică, mediul familial și alți factori influențează modul în care o persoană gândește și acționează. Încercarea de a ajuta la corectarea părților lipsă sau ineficiente ale acestui sistem poate avea un impact pozitiv asupra comportamentului. Reversul, desigur, este, de asemenea, adevărat.
Într-un studiu de caz, un client se angaja în comportamente riscante, cum ar fi abuzul de droguri și sexul neprotejat. În urma examinării mediului în care trăia, s-a constatat că nu mai avusese contact cu tatăl ei de cinci ani, iar unele dintre singurele ei amintiri despre el erau legate de abuzul de droguri și certurile cu mama ei. Acest lucru a determinat-o pe clientă să se automedicheze cu droguri atunci când lucrurile nu mergeau bine și, de asemenea, i-a oferit un model social slab pentru relații și puțin sprijin emoțional.
În teoria sistemelor, un asistent social trebuie să observe și să analizeze toate sistemele care contribuie la comportamentul și bunăstarea unui individ și să lucreze pentru a consolida aceste sisteme. Acest lucru poate lua forma furnizării de modele pozitive, terapie sau alte servicii pentru a ajuta la crearea unui sistem mai suportiv pentru individ.
.
Lasă un răspuns