0 Comments

Datoriile și responsabilitățile bisericii creștine sunt să predice și să învețe Cuvântul lui Dumnezeu poporului lui Dumnezeu, să îi slujească, să îi păzească și să îi îndrume în înțelegerea și practicarea închinării. Înainte de a dezvolta acest aspect, trebuie să ne întrebăm: „Ce este biserica?”. Biserica poate fi înțeleasă în două moduri: biserica vizibilă și biserica invizibilă. Biserica vizibilă este formată din oamenii care frecventează clădirile, merg la studii etc. Biserica invizibilă este formată din cei care sunt cu adevărat mântuiți. Aceștia sunt regenerați. Dar, desigur, nu ne putem uita în inimile oamenilor pentru a vedea dacă sunt regenerați. Cu toate acestea, biserica vizibilă funcționează cu pastorii, bătrânii și diaconii ei, în timp ce încearcă să ducă la îndeplinire învățăturile Bibliei.

În principiu, aceste învățături se împart în mai multe categorii, în funcție de modul în care sunt clasificate. Cu toate acestea, iată o listă a câtorva dintre responsabilitățile bisericii creștine, în ordine alfabetică.

1. Discipolarea
2. Echiparea
3. Evanghelizarea
4. Frățietatea
5. Instruirea
6. Rugăciunea
7. Rugăciunea

.

8. Sacramente
9. Slujire
10. Sprijin spiritual
11. Închinare

Lasă-mă să dezvolt fiecare dintre acestea.

Discipolarea

Discipolarea este obiceiul creștinului care învață despre Isus și practică ceea ce El a învățat. Este un proces prin care devenim mai asemănători cu El, pe măsură ce căutăm să-i urmăm cuvintele și să-i imităm acțiunile. Scopul este multifațetat. Un ucenic al lui Hristos dorește să devină asemenea lui Hristos, dar dorește, de asemenea, să îi aducă glorie. Un ucenic trebuie să-și ia crucea și să meargă după Isus (Luca 9:23). Dar a fi un ucenic nu înseamnă să devii o persoană mai bună, mai cinstită, mai răbdătoare, mai blândă etc. Înseamnă, de asemenea, că trebuie să ajungem la alții, atât în biserică, cât și în afara ei. La urma urmei, asta a făcut Isus.

• Matei 28:19: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”.
• Faptele Apostolilor 1:8, „dar voi veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori atât în Ierusalim, cât și în toată Iudeea și Samaria, și până la marginile pământului.”
• Faptele Apostolilor 14:21: „După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceea și au făcut mulți ucenici, s-au întors la Listra, la Iconiu și la Antiohia.”

Echiparea

Echiparea înseamnă a furniza ceea ce este necesar pentru a îndeplini o sarcină. Biblia ne spune că biserica este formată din pastori și învățători care trebuie să-i echipeze pe sfinți pentru lucrarea de slujire și pentru zidirea trupului lui Hristos (Efeseni 4:11-12). Această echipare, bineînțeles, este pentru înaintarea Împărăției lui Dumnezeu și pentru sfințirea poporului lui Dumnezeu. Ea constă în instruire, ucenicie, rugăciune și multe altele. Creștinul trebuie să fie echipat în diferite domenii, în funcție de abilitățile și darurile sale. Aceasta include înțelegerea credinței atât din punct de vedere intelectual, cât și experiențial. La urma urmei, suntem chemați de Hristos nu doar să dobândim cunoștințe pentru a pune în practică ceea ce știm în lume.

• Efeseni 4:11-12: „Și a dat pe unii ca apostoli, pe alții ca profeți, pe alții ca evangheliști, pe alții ca pastori și învățători, 12 pentru echiparea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.”
• Ioan 13:34: „Vă dau o poruncă nouă: „Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu pe voi, așa să vă iubiți și voi unii pe alții”.”

Evanghelizarea

Evanghelizarea este practica de a le vorbi necredincioșilor despre lucrarea mântuitoare a lui Hristos. Este proclamarea Evangheliei lui Hristos. Înseamnă să-i informăm despre păcatul lor și despre consecințele păcatului (Rom. 6:23; Isaia 59:2) și despre faptul că Isus este singura cale de a ne fi iertate păcatele (Ioan 14:6; Fapte 4:12). Deși majoritatea oamenilor au auzit de Hristos în această lume din ce în ce mai secularizată, tot mai puțini sunt cei care apreciază cine este Isus și ce a făcut El. Cu toate acestea, este treaba bisericii, a membrilor trupului lui Hristos, să le spună celorlalți despre ceea ce a făcut Isus pe cruce.

• Fac 4:12: „Și în nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer niciun alt nume sub cer, care să fi fost dat între oameni, prin care să fim mântuiți.”
• Romani 10:14-17: „Cum vor chema, așadar, pe Acela în care nu au crezut? Cum vor crede în Acela pe care nu L-au auzit? Și cum vor auzi ei fără un predicator? 15 Cum vor propovădui ei, dacă nu vor fi trimiși? Așa cum este scris: „CÂT DE Frumoase sunt picioarele celor care aduc vești bune despre lucruri bune!”. 16 Cu toate acestea, nu toți au ascultat vestea bună, căci Isaia spune: „Doamne, cine a crezut în vestea noastră?”. 17 Așadar, credința vine din auzire, iar auzirea din cuvântul lui Hristos.”
• 1 Corinteni 15:1-4: „Acum vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care și voi ați primit-o, în care și voi stați, 2 prin care și voi sunteți mântuiți, dacă țineți cuvântul pe care vi l-am propovăduit, dacă nu ați crezut în zadar. 3 Căci v-am predat ca fiind de cea mai mare importanță ceea ce am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, 4 și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, potrivit Scripturilor.”

Companie

Compania este implicarea poporului lui Dumnezeu, unii cu alții, într-o asociere reciprocă plină de grijă. Avem părtășie unii cu alții atunci când petrecem timp împreună și ne bucurăm de compania celuilalt. Dar, în contextul creștin, o astfel de părtășie este, în cele din urmă, în jurul persoanei și lucrării lui Hristos. Creștinii au părtășie unii cu alții pe baza cunoașterii comune a faptului că am fost mântuiți prin sângele vărsat al lui Hristos (Fapte 20:28; 1 Ioan 1:9). Împreună cu aceasta, căutăm să învățăm despre Isus și să fim mai mult ca El. Dar nu numai atât, creștinii au părtășie cu Dumnezeu prin Isus (1 Cor. 1:9). În bisericile noastre este locul în care experimentăm o părtășie mai strânsă și mai profundă unii cu alții, precum și cu Dumnezeu.

• 1 Corinteni 1:9: „Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la părtășia cu Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru.”
• 1 Ioan 1:3, „ceea ce am văzut și am auzit, vă vestim și vouă, pentru ca și voi să aveți părtășie cu noi; și, într-adevăr, părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.”

Instruire

În biserica creștină sunt pastori și prezbiteri (Ef. 4:11-12) a căror sarcină este, în parte, să instruiască trupul lui Hristos în adevărul și principiile biblice. Învățarea creștinilor este unul dintre scopurile lor principale. Bineînțeles, învățătura trebuie să fie centrată în jurul revelației lui Isus Hristos, așa cum se găsește în întreaga Biblie, inclusiv în Vechiul și Noul Testament. Învățătura include lucruri cum ar fi înțelegerea doctrinei Trinității, cine este Isus, ce a făcut pe cruce, mântuirea, sfințirea, învierea, judecata și lucrurile viitoare. În plus, corectarea erorilor este o necesitate, deoarece ei îi păzesc pe oameni de învățătorii falși. Dacă o biserică nu învață o doctrină sănătoasă și nu corectează eroarea, ea nu poate fi considerată o biserică creștină adevărată.

• Matei 28:20: „învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit; și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”.
• Efeseni 4:11-12: „Și a dat pe unii ca apostoli, pe alții ca prooroci, pe alții ca evangheliști, pe alții ca păstori și învățători, 12 pentru echiparea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos;”
• 1 Timotei 4:6: „Arătând fraților aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, hrănit în mod constant cu cuvintele credinței și ale învățăturii sănătoase pe care le-ai urmat.”
• Titus 1:9, „păstrând cuvântul credincios, care este în acord cu învățătura, astfel încât să fie în stare atât să îndemne în doctrina sănătoasă, cât și să respingă pe cei care contrazic.”

Rugăciune

Rugăciunea este lucrarea smerită a unei persoane care vorbește cu Dumnezeu și Îi cere să îi satisfacă nevoile. Dar nu este doar atât. Rugăciunea este, de asemenea, un loc și un timp de închinare în care creștinul Îl laudă pe Dumnezeu, mijlocește pentru alții, cere iertare, caută direcție și pledează pentru o schimbare interioară. Această rugăciune poate fi singură sau în contextul adunării poporului lui Dumnezeu într-o biserică. Pentru a învăța să ne rugăm, trebuie să ne uităm la cuvântul lui Dumnezeu și, bineînțeles, biserica este acolo pentru a ne ajuta să înțelegem cum să ne rugăm pe măsură ce ne învață cuvântul lui Dumnezeu. Isus ne-a învățat să ne rugăm pentru cei care ne persecută (Matei 5:44), să ne rugăm în singurătate și nu pentru aprobare publică (Matei 6:5-6). El ne-a oferit, de asemenea, un model de rugăciune (Mat. 6:9-13). Pavel s-a rugat pentru mântuirea oamenilor (Rom. 10:1) și pentru comportamentul lor adecvat (2 Cor. 13:7). Noi trebuie să ne rugăm în orice moment (Ef. 6:18), cu bucurie (Fil. 1:4) și făcând cereri lui Dumnezeu (Fil. 4:6). Ne putem ruga pentru izbăvire (Fil. 1:19), pentru voia lui Dumnezeu (Col. 1:9), pentru ca cuvântul lui Dumnezeu să se răspândească (2 Tes. 3:1) etc. Toate acestea, și multe altele, sunt ceea ce trebuie să învățăm în biserică și prin trupul lui Hristos, pe măsură ce studiem Cuvântul lui Dumnezeu.

Rugăciunea poate fi oferită în diferite poziții fizice, cum ar fi îngenuncherea și îngenuncherea (Luca 22:41; Fapte 21:5; Psalmul 95:6; 2 Cron. 6:13), mâinile întinse (1 Tim. 2:8; Ezra 9:5), ochii ridicați în sus (Ioan 17:1), lovindu-se în piept (Luca 18:13), stând prosternat (Num. 16:22) etc.

• Matei 5:44: „Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri și rugați-vă pentru cei ce vă prigonesc”.
• Matei 6:6: „Dar tu, când te rogi, intră în camera ta cea dinăuntru, închide ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, și Tatăl tău, care vede ce se face în ascuns, îți va răsplăti.”
• Matei 6:9-13: „Rugați-vă, deci, în felul acesta: „Tatăl nostru care este în ceruri, sfințească-se Numele Tău. 10. Vie împărăția Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. 11 ‘Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. 12 ‘Și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi am iertat datornicilor noștri. 13 ‘Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de rău. Căci a Ta este împărăția, puterea și slava în veci. Amin.””
• Romani 10:1: „Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru ei este pentru mântuirea lor.”

Sacramente

Un sacrament este o manifestare vizibilă a cuvântului și a lucrării lui Dumnezeu. În teologia protestantă, există două sacramente: Cina Domnului și botezul. Biserica creștină are datoria și responsabilitatea de a oferi un mijloc de a participa la cina Domnului, precum și pentru ca poporul lui Dumnezeu să fie botezat. Unii numesc aceste două lucruri rânduieli. Alții le numesc simboluri. Cu toate acestea, pe măsură ce biserica se adună pentru închinare, pentru a auzi cuvântul lui Dumnezeu predicat și pentru a avea părtășie, participăm și noi la aceste rânduieli care ne sunt descoperite în Scripturi.

• Luca 22:14-20: „Când a venit ceasul, El S-a așezat la masă, și apostolii cu El. 15. Și le-a zis: „Am dorit foarte mult să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de a suferi; 16. căci vă spun că nu-l voi mai mânca niciodată până nu se va împlini în Împărăția lui Dumnezeu.” 17 După ce a luat un pahar și a mulțumit, a zis: „Luați și împărțiți-l între voi; 18 căci vă spun că nu voi mai bea din rodul viței de vie de acum înainte, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.” 19 După ce a luat niște pâine și a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; faceți aceasta în amintirea Mea.” 20. Și în același fel, după ce au mâncat, a luat paharul, zicând: „Acest pahar, care se varsă pentru voi, este noul legământ în sângele Meu.”
• Matei 28:19: „Mergeți, deci, și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.”

Servirea

În biserică ne slujim unii pe alții. Dar, de asemenea, slujim și comunitatea. Slujirea este un mod de a ne ajuta unii pe alții. El poate fi sacrificial. Dar, ar trebui să fie făcut din inimă cu dragoste și cu luarea în considerare a bunăstării celorlalți. Atunci când ne ajutăm unii pe alții, trebuie să înțelegem că, în cele din urmă, pe Isus este cel pe care îl slujim (Col. 3:24; 1 Tim. 4:6; Iacov 1:1). Isus vorbește despre slujirea oamenilor dându-le hrană să mănânce, apă să bea, aproape să se îmbrace și vizitându-i pe cei bolnavi și pe cei din închisoare (Mat. 25:37-40). Timotei și Erast au slujit lui Pavel (Fapte 19:22). Și, noi trebuie să ne slujim unii altora (Gal. 5:13).

• Matei 25:37-40: „Atunci cei neprihăniți Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Te-am hrănit, sau însetat și Ți-am dat să bei? 38 ‘Și când Te-am văzut noi străin și Te-am invitat în casă, sau gol și Te-am îmbrăcat? 39 „Când Te-am văzut bolnav sau în închisoare și am venit la Tine?” 40 „Regele le va răspunde și le va spune: „Adevărat vă spun că, în măsura în care ați făcut-o unuia dintre acești frați ai Mei, chiar și celui mai mic dintre ei, Mie Mi-ați făcut-o.”””
• 2 Corinteni 9:12: „Căci slujba acestei slujiri nu numai că suplinește pe deplin nevoile sfinților, dar se și revarsă prin multe mulțumiri aduse lui Dumnezeu.”
• Galateni 5:13: „Căci, fraților, ați fost chemați la libertate; numai nu transformați libertatea voastră într-un prilej pentru carne, ci, prin dragoste, slujiți-vă unii altora.”
• Efeseni 4:12, „pentru echiparea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.”

Sprijin spiritual

Sprijinul spiritual este ajutorul pe care biserica îl oferă membrilor săi prin predicarea și învățarea Cuvântului lui Dumnezeu. Este un act de dragoste manifestată unii față de alții. Sprijinul spiritual poate include corectarea doctrinei, avertizarea cu privire la păcat, mângâierea celor bolnavi, consilierea celor aflați în suferință etc. Este spiritual pentru că se bazează pe cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, este ceva ce trebuie să realizeze biserica ca întreg. Bineînțeles, folosim cuvântul lui Dumnezeu ca ghid, iar pastorii și bătrânii ne învață cum să ne sprijinim spiritual unii pe alții. Ei ar trebui să ne învețe din acel cuvânt pentru ca noi să învățăm cum să-i ajutăm pe alții care au nevoie.

• Ioan 15:12: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit Eu.”
• Romani 15:1: „Noi, care suntem puternici, trebuie să purtăm slăbiciunile celor lipsiți de putere și să nu ne mulțumim doar pe noi înșine.”
• Galateni 6:2: „Purtați-vă sarcinile unii altora și împliniți astfel legea lui Hristos.”
• 1 Tesaloniceni 5:14: „Vă îndemnăm, fraților, să admonestați pe cei indisciplinați, să încurajați pe cei slabi de inimă, să ajutați pe cei slabi, să fiți răbdători cu toată lumea.”

Închinarea

Închinarea este adorarea și lauda lui Dumnezeu și numai a lui Dumnezeu. Această adorație și laudă poate fi realizată prin rugăciune, poziție fizică și cântare. Rugăciunea este practica smereniei în fața lui Dumnezeu și, prin ea, Îl lăudăm. Ne putem închina lui Dumnezeu plecându-ne (Psalmul 95:6), cu fața la pământ (1 Cor. 14:25), în picioare (1 Cron. 23:30; Psalmul 22:23). Ea trebuie să fie în duh și adevăr (Ioan 4:23). Ne putem închina în casa lui Dumnezeu (Ier. 26:2) sau în timp ce conducem, stăm jos sau ne plimbăm. Putem, de asemenea, să ne închinăm Lui prin cântare (Ex. 15:1; Psalmul 9:11; Rom. 15:9). Cu toate acestea, nu trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu cu preceptele oamenilor (Mat. 15:9). Aceasta înseamnă că trebuie să studiem cuvintele lui Dumnezeu pentru a învăța și a cunoaște adevărul despre închinare, iar biserica este cea care ne oferă acest lucru prin învățătura sa bazată pe Biblie.

• Ioan 4:23: „Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; căci pe astfel de oameni caută Tatăl să fie închinători ai Săi”.
• Efeseni 5:19, „19 vorbindu-vă unul altuia în psalmi, în imnuri și în cântări duhovnicești, cântând și făcând cu inima voastră melodie Domnului.”
• Psalm 2:11, „Adorați pe Domnul cu respect Și bucurați-vă cu cutremur.”
• Psalm 33:1-3, „Cântați de bucurie în Domnul, voi, cei drepți; Lauda se cuvine celor drepți. 2. Mulțumiți Domnului cu lira; cântați-i laude cu harpa cu zece coarde. 3 Cântați-I o cântare nouă; Cântați cu iscusință cu un strigăt de bucurie.”
• Psalmul 95:6: „Veniți să ne închinăm și să ne plecăm. Să îngenunchem înaintea Domnului, Făcătorul nostru.”

Concluzie

Care dintre categoriile de mai sus poate fi extinsă. Dar, ele ar trebui să fie suficiente pentru a ajuta să explice care este scopul bisericii. În esență, acesta este de a echipa trupul lui Hristos lucrarea de slujire (Ef. 4:11-12), de a face ucenici (Luca 9:23; Matei 28:19), de a evangheliza (Matei 28:20), de a instrui (1 Tim. 4:6; Tit 1:9), de a încuraja rugăciunea (Matei 4:6; Tit 1:9). 6:9-13; Ef. 6:18; 2 Tes. 3:1 etc.), să participe la sacramente (Luca 22:14-20), să se slujească unii pe alții (Gal. 5:13; Col. 3:24) și să se închine lui Dumnezeu (Ioan 4:23; 17:1)

.